Cunfini persunale: quandu a difesa ùn hè micca necessariu

Spessu parlemu assai di e fruntiere persunali, ma scurdemu di a cosa principale - deve esse bè prutetti da quelli chì ùn vulemu micca lascià. pudete truvà nantu à tuttu solu.

Hotel in una cità turistica. Tarda sera. In a stanza appressu, una ghjovana donna s'arricorda cù u so maritu - prubabilmente in Skype, perchè i so rimarche ùn sò micca intesu, ma i so risposti arrabbiati sò forti è chjaru, ancu troppu. Pudete imagine ciò chì u maritu dice è ricustruisce tuttu u dialogu. Ma dopu à una quaranta di minuti, mi stancu di questu esercitu per un scrittore principiante. Picu à a porta.

"Quale hè quì?" — «Vicinu!» - "Chì voli?!" "Scusate, parli troppu forte, hè impussibile di dorme o di leghje. È mi vergogna in qualchì manera à sente i dettagli di a vostra vita persunale. A porta si apre. Una faccia indignata, una voce indignata : « Capite ciò chì avete appena fattu ? — «Chì?» (Ùn aghju micca veramente capitu ciò chì aghju fattu cusì terribili. Pare ch'e aghju surtitu in jeans è una T-shirt, è micca ancu scalzu, ma in pantofole d'alberghi.) - "Tu ... tu ... tu ... Avete violatu u mo persunale. spaziu!" A porta mi sbatte in faccia.

Iè, u spaziu persunale deve esse rispettatu - ma questu rispettu deve esse mutuale. Cù u cusì-chiamatu «cunfini persunale» spessu gira fora di u listessu. A difesa eccessivamente zelosa di sti frontiere semi-mitiche spessu si trasforma in aggressione. Quasi cum'è in a geopolitica: ogni paese si move e so basi più vicinu à u territoriu straneru, suppostamente per pruteggiri più affidabile, ma a materia pò finisce in guerra.

Se vi cuncentrate assai nantu à a prutezzione di e fruntiere persunale, allora tutta a vostra forza mentale andarà à a custruzzione di mura di fortezza.

A nostra vita hè divisa in trè spazii - publicu, privatu è intimu. Una persona à u travagliu, in a strada, in l'alizzioni; una persona in casa, in a famiglia, in relazioni cù i so amati; omu in u lettu, in u bagnu, in u bagnu. I cunfini di sti sferi sò sbulicati, ma una persona educata hè sempre capace di sente. A mo mamma m'hà insignatu: "Dumandà à un omu perchè ùn hè micca maritatu hè indecente quant'è dumandà à una donna perchè ùn hà micca figlioli". Hè chjaru - quì invademu i cunfini di i più intimi.

Ma quì hè u paradossu: in l'esfera publica, pudete dumandà quasi tutte e dumande, ancu private è ancu intimi. Ùn avemu micca surprisatu quandu un ziu scunnisciutu da u dipartimentu di u persunale ci dumanda nantu à i mariti è e mogli attuali è ex, di genitori, zitelli, è ancu di malatie. Ma in l'esfera privata ùn hè micca sempre decentu di dumandà à un amicu: "quale avete votu", per ùn dì micca i prublemi di famiglia. In l'esfera intima, ùn avemu micca paura di pare stupidu, ridiculu, ingenu, ancu u male - vale à dì, cum'è nudu. Ma quandu avemu esce da quì, aghjustemu torna tutti i buttoni.

I cunfini persunali - a diferenza di quelli statali - sò mobili, instabili, permeabili. Succede chì u duttore ci face dumande chì ci facenu rossi. Ma ùn simu arraggiati chì ellu viola i nostri limiti persunali. Ùn andate micca à u duttore, perchè ellu troppu prufonda in i nostri prublemi, hè una minaccia di vita. In modu, u duttore stessu ùn dice micca chì l'avemu carricu cù lagnanza. E persone vicine sò chjamate persone vicine perchè ci apremu à elli è aspittemu u listessu da elli. Sè, però, lugubri focus nantu à a prutezzione di e fruntiere persunali, allura tutta a forza mentale sarà spesa in a custruzzione di mura di furtezza. È à l'internu di sta fortezza sarà viotu.

Lascia un Audiolibro