PSICOLOGIA

​​​​​​​L'attività cumuni sò un tema cusì impurtante chì ci dedichemu una altra lezione. Prima, parlemu di e difficultà è cunflitti di l'interazzione è cumu per evitarli. Accuminciamu cù un prublema tipicu chì cunfunde l'adulti: u zitellu hà ammaistratu cumplettamente assai travaglii ubligatori, ùn li custa nunda per cullà i ghjoculi spargugliati in una scatula, fate un lettu o mette i libri di testu in una valigetta à a sera. Ma stubbornly ùn faci micca tuttu questu!

"Cumu esse in tali casi? i genitori dumandanu. "Fate cun ellu di novu?"

Forse micca, forse sì. Tuttu dipende di i "ragiuni" di a "disobbedienza" di u vostru zitellu. Forse ùn avete micca andatu in tuttu u modu cun ellu. Dopu tuttu, vi pare chì hè faciule per ellu solu per mette tutti i ghjoculi in i so posti. Probabilmente, s'ellu si dumanda «insememu», allora questu ùn hè micca in vanu: forse hè ancu difficiule per ellu di urganizà, o forse solu bisognu di a vostra participazione, sustegnu murali.

Ricurdemu : quandu s'ampara à cuddà una bicicletta à duie rote, ci hè una tale fase chì ùn sustene più a sella cù a manu, ma corre sempre à fiancu. È dà forza à u to figliolu ! Fighjemu quantu sàviu a nostra lingua riflette stu mumentu psicologicu: a participazione à u significatu di "supportu morale" hè trasmessa da a stessa parolla chì a participazione à u casu.

Ma più spessu, a radica di a persistenza negativa è u rifiutu si trova in l'esperienze negative. Questu pò esse un prublema di u zitellu, ma più spessu si trova trà voi è u zitellu, in a vostra relazione cun ellu.

Una adulescente hà cunfessu una volta in una conversazione cù un psicologu:

"Avessi pulitu è ​​​​lavatu i piatti per un bellu pezzu, ma allora (i genitori) pensanu chì mi anu scunfittu".

Se a vostra rilazioni cù u vostru zitellu hà digià deterioratu per un bellu pezzu, ùn devi micca pensà chì hè abbastanza per applicà qualchì metudu - è tuttu andarà bè in un mumentu. "Metudi", di sicuru, deve esse appiicatu. Ma senza un tonu amichevule è caldu, ùn daranu nunda. Stu tonu hè a cundizione più impurtante per u successu, è se a vostra participazione à l'attività di u zitellu ùn aiuta micca, ancu di più, s'ellu ricusa u vostru aiutu, ferma è sente cumu cumunicà cun ellu.

"Vogliu veramente insignà à a mo figliola à ghjucà u pianoforte", dice a mamma di una zitella di ottu anni. Aghju compru un strumentu, assuciatu un maestru. Eiu stessu una volta studiatu, ma lascià, avà mi dispiace. Pensu chì almenu a mo figliola ghjucà. Mi sentu cun ella à l'instrumentu per duie ore ogni ghjornu. Ma u più luntanu, u peghju ! À u principiu, ùn pudete micca mette à u travagliu, è poi i capricci è u discontent principianu. L'aghju dettu una cosa - m'hà dettu un'altra, parolla per parolla. Finisce à dì à mè : « Vai, hè megliu senza tè ! ». Ma sò chì, appena mi alluntanassi, tuttu s'avvicina cun ella: ùn si tene micca a manu cusì, è ghjoca cù i diti sbagliati, è in generale tuttu finisci prestu : "Aghju digià travagliatu. ."

A preoccupazione è e migliori intenzioni di a mamma sò cumpresi. Inoltre, prova di cumportanu "cumpetenze", vale à dì, aiuta à a so figliola in una materia difficiule. Ma hà mancatu a cundizione principale, senza quale ogni aiutu à u zitellu si trasforma in u so cuntrariu: sta cundizione principale hè un tonu amichevule di cumunicazione.

Imagine sta situazione: un amicu vene à voi per fà qualcosa inseme, per esempiu, riparà a TV. Si mette à pusà è vi dice: "Allora, pigliate a descrizzione, avà pigliate un cacciavite è sguassate u muru di daretu. Cumu svitate una vite? Ùn pressate micca cusì ! "... Pensu chì ùn pudemu micca cuntinuà. Una tale "attività cumuna" hè descritta cù umore da u scrittore inglese JK Jerome:

"Eiu", scrive l'autore in prima persona, "ùn possu micca stà fermu è fighjulà qualcunu travaglià. Mi piacerebbe participà à u so travagliu. Di solitu m'alzatu, cumminciau a camminà a stanza cù e mani in i mo sacchetti, è li dicu ciò chì deve fà. Tale hè a mo natura attiva.

"Guidelines" sò prubabilmente necessarii in un locu, ma micca in attività cumuni cù un zitellu. Appena apparsu, u travagliu inseme si ferma. Dopu tuttu, inseme significa uguali. Ùn deve micca piglià una pusizioni nantu à u zitellu; i zitelli sò assai sensibili à questu, è tutte e forze viventi di a so ànima s'arrizzò contru à questu. Hè tandu ch'elli cumincianu à risistiri à u "necessariu", in disaccordu cù l'"evidente", sfida à l'"indisputable".

Mantene una pusizioni à uguali ùn hè micca cusì faciule: qualchì volta hè necessariu assai ingenuità psicologica è mundanale. Lasciami dà un esempiu di l'esperienza di una mamma:

Petya hè cresciutu cum'è un zitellu fragile è antisportu. I genitori l'anu cunvintu per fà esercizii, compru una barra horizontale, rinfurzatu in u span di a porta. Babbu m'hà dimustratu cumu si tira. Ma nunda hà aiutatu - u zitellu ùn avia ancu interessu in u sport. Allora mamma hà sfidatu Petya à un cuncorsu. Un pezzu di carta cù gràfiche hè stata appesa à u muru: "Mamma", "Petya". Ogni ghjornu, i participanti anu nutatu in a so linea quante volte si tiravanu, si pusonu, alzavanu i so gammi in un "cornu". Ùn era micca necessariu di fà assai esercizii in una fila, è, cum'è hè risultatu, nè mamma nè Petya puderanu fà questu. Petya hà cuminciatu à assicurà chì a so mamma ùn l'hà micca rializatu. True, hà avutu ancu travaglià dura per seguità cù u so figliolu. A cumpetizione durò dui mesi. In u risultatu, u prublema dolorosa di e teste di educazione fisica hè stata risolta cù successu.

Vi diceraghju di un metudu assai preziosu chì aiuta à salvà u zitellu è noi stessi da "guidelines". Stu metudu hè assuciatu cù un altru scuperta da LS Vygotsky è hè statu cunfirmatu parechje volte da a ricerca scientifica è pratica.

Vygotsky hà truvatu chì u zitellu ampara à urganizà sè stessu è i so affari più facilmente è rapidamente se, in un certu stadiu, hè aiutatu da qualchi mezi esterni. Quessi ponu esse ritratti di ricordi, una lista di cose da fà, note, diagrammi o struzzioni scritte.

Avvisu chì tali mezi ùn sò più e parolle di un adultu, sò u so rimpiazzamentu. U zitellu pò usà per sè stessu, è dopu hè a mità di strada per affruntà u casu stessu.

Daraghju un esempiu di cumu, in una famiglia, era pussibule, cù l'aiutu di tali mezi esterni, per annullà, o megliu, per trasfirià à u zitellu stessu e "funzioni di guida" di i genitori.

Andrew hà sei anni. À a ghjustizia dumanda di i so genitori, deve esse vistutu quandu ellu va à spassighjate. Hè l'invernu fora, è avete bisognu di mette in parechje cose diverse. U zitellu, invece, "slips": metterà solu calzini è pusà in prostrazione, senza sapè chì fà dopu; tandu, mettendu un mantellu di pelliccia è un cappellu, si prepara à esce in carrughju in pantofole. I genitori attribuiscenu tutta a laziness è l'inattenzione di u zitellu, rimpruverà, urgeu. In generale, i cunflitti cuntinueghjanu da ghjornu à ghjornu. Tuttavia, dopu à cunsultà un psicologu, tuttu cambia. I genitori facenu una lista di e cose chì u zitellu deve portà. A lista hè stata abbastanza longa: quant'è nove articuli! U zitellu sà dighjà leghje in sillabe, ma tutti i stessi, accantu à ogni nome di a cosa, i genitori, cù u zitellu, tiranu u ritrattu currispundenti. Questa lista illustrata hè appesa à u muru.

A pace vene in a famiglia, i cunflitti si fermanu, è u zitellu hè assai occupatu. Chì face avà ? Passa u so dettu nantu à a lista, trova u dirittu, corre per mette, corre à a lista di novu, trova a prossima cosa, è cusì.

Hè faciule d'invintà ciò chì hè accadutu prestu: u zitellu hà memorizatu sta lista è hà cuminciatu à appruntà à marchjà cusì rapidamente è indipindentamente cum'è i so parenti anu fattu u travagliu. Hè rimarchevule chì tuttu questu hè accadutu senza alcuna tensione nervosa - per u figliolu è i so genitori.

Fondi esterni

(storie è sperienze di genitori)

A mamma di dui preschoolers (quattru è cinque anni è mezzo), avè amparatu nantu à i benefici di un rimediu esternu, hà decisu di pruvà stu metudu. Inseme cù i zitelli, hà fattu una lista di cose must-have di a matina in ritratti. I ritratti sò stati appiccicati in a stanza di i zitelli, in u bagnu, in a cucina. I cambiamenti in u cumpurtamentu di i zitelli anu superatu tutte e aspettative. Prima di quessa, a matina passava in ricordi custanti di a mamma: "Fix i letti", "Vai lavà", "Hè l'ora di a tavula", "Pulisce i piatti" ... Avà i zitelli corse per compie ogni articulu nantu à a lista. . Un tali «ghjocu» durò circa dui mesi, dopu chì i zitelli stessi cuminciaru à disegnà ritratti per altre cose.

Un altru esempiu: "Aghju avutu per andà in un viaghju di cummerciale per duie simane, è solu u mo figliolu di sedici anni, Misha, hè statu in casa. In più di l'altri preoccupiesi, eru preoccupatu di i fiori: anu da esse acqua cù cura, chì Misha ùn era micca abituatu à fà; avemu digià avutu una spirienza trista quandu i fiori seccaru. Un pensamentu cuntentu m'arricorda: aghju impastatu i vasi cù fogli di carta bianca è scrivia nantu à elli in grandi lettere: "Mishenka, acqua, per piacè. Grazie!". U risultatu era eccellente: Misha hà stabilitu una relazione assai bona cù i fiori.

In a famiglia di i nostri amichi, un tavulinu spiciale appiccicatu in u corridoiu, nantu à quale ogni membru di a famiglia (mamma, babbu è dui scolari) puderia pinsà ogni missaghju di u so propiu. Ci sò stati ricordi è dumande, solu infurmazioni brevi, insatisfazione cù qualchissia o qualcosa, gratitùdine per qualcosa. Stu bordu era veramente u centru di cumunicazione in a famiglia è ancu un mezzu per risolve e difficultà.

Cunsiderate a seguente causa assai cumuni di cunflittu quandu pruvate di cooperà cù un zitellu. Succede chì un genitore hè prontu à insegnà o aiutà quant'ellu vole è seguita u so tonu - ùn si arraggia micca, ùn urdineghja, ùn critica micca, ma e cose ùn vanu. Questu succede à i genitori overprotective chì volenu più per i so figlioli chì i zitelli stessi.

Mi ricordu un episodiu. Era in u Caucasu, in l'invernu, durante e vacanze scola. L'adulti è i zitelli anu sciatu nantu à a pista di sci. È à mezu à a muntagna stava un picculu gruppu : mamma, babbu è a so figliola di deci anni. Figlia - nantu à i skis di i zitelli novi (una rarità à quellu tempu), in un vestitu novu maravigliu. Si disputavanu qualcosa. Quandu aghju vicinu, aghju involuntariamente intesu a seguente conversazione:

"Tomochka", disse babbu, "bene, fate almenu una volta!"

"Ùn l'aghju micca," Tom alzò le spalle capriccioso.

"Bè, per piacè", disse mamma. - Basta à spinghje un pocu cù i bastoni... guarda, babbu vi mostra avà (babbu hà dimustratu).

Aghju dettu chì ùn aghju micca, è ùn aghju micca ! Ùn vogliu micca, » disse a zitella, vultendu.

Tom, avemu pruvatu cusì duru! Avemu ghjuntu quì apposta per pudè amparà, anu pagatu caru per i biglietti.

— Ùn t’aghju micca dumandatu !

Quanti zitelli, pensu, sognu di tali sci (per parechji genitori sò simpliciamente fora di i so mezi), di una tale opportunità di esse in una grande muntagna cù un ascensore, di un carrughju chì li insignà à scià ! Sta bella ragazza hà tuttu. Ma ella, cum'è un acellu in una gabbia d'oru, ùn vole nunda. Iè, è hè difficiuli di vulè quandu u babbu è a mamma immediatamente "corrianu davanti" à qualsiasi di i vostri desideri!

Qualcosa di simile accade qualchì volta cù e lezioni.

U babbu di Olya, di quindici anni, hà vultatu à u cunsigliu psicologicu.

A figliola ùn face nunda intornu à a casa; ùn pudete micca andà in a tenda per esse interrugatu, abbanduneghja i piatti brutti, ùn lava micca u so linu ancu, l'abbanduneghja imbevutu per 2-XNUMX ghjorni. In fatti, i genitori sò pronti à liberà Olya da tutti i casi - s'ellu studia! Ma ella ùn vole ancu studià. Quandu vene in casa da a scola, o si stende nantu à u divano o si appiccà à u telefunu. Trascinatu in "triple" è "dui". I genitori ùn anu micca idea di cumu si passa in a decima scola. È anu paura ancu di pensà à l'esami finali ! Mamma travaglia cusì chì ogni ghjornu in casa. Questi ghjorni pensa solu à e lezioni di Olya. Babbu chjama da u travagliu: Olya hà pusatu à studià? Innò, ùn aghju micca pusatu: "Eccu u babbu vene da u travagliu, insegneraghju cun ellu". Babbu va in casa è in u metro insegna a storia, a chimica da i libri di testu d'Olya ... Riturnà in casa «completamente armatu». Ma ùn hè micca cusì faciule di dumandà à Olya di pusà à studià. Infine, versu dece ore, Olya faci un favore. Leghje u prublema - babbu prova di spiegà. Ma Olya ùn piace micca cumu si faci. "Hè sempre incomprensibile." I rimproveri di Olya sò rimpiazzati da a persuasione di u papa. Dopu à una decina di minuti, tuttu finiscinu in tuttu: Olya alluntanassi i libri di testu, qualchì volta lancia un capriccio. I genitori stanu avà cunsiderà s'ellu si deve cuntrullà tutori per ella.

L'errore di i genitori di Olya ùn hè micca chì veramente volenu chì a so figliola studia, ma chì volenu, per dì cusì, invece di Olya.

In tali casi, mi ricordu sempre di una anecdota: A ghjente corre longu a piattaforma, in furia, sò tardi per u trenu. U trenu hà cuminciatu à marchjà. Appena chjappà cù l'ultima vittura, saltanu nantu à u carrughju, ghjittanu e cose dopu à elli, u trenu parte. Quelli chì si fermavanu nantu à a piattaforma, stanchi, cascanu nantu à e so valigie è cumincianu à ridere forte. "Di chì ridi?" si dumandanu. "Allora i nostri dolu sò partuti!"

Agree, i genitori chì preparanu lezioni per i so figlioli, o «entra» cun elli in una università, in inglese, matematica, scole di musica, sò assai simili à tali addiu disgraziati. In u so sfarente emutivu, si scurdanu chì ùn hè micca per elli à andà, ma per un zitellu. E poi u più spessu "rimane nantu à a piattaforma".

Questu hè accadutu à Olya, chì u destinu hè stata tracciata in i trè anni dopu. Hè appena graduatu da u liceu è ancu intrutu in una università di ingegneria chì ùn era micca interessante per ella, ma, senza compie u so primu annu, abbandunò di studià.

I genitori chì volenu troppu per u so figliolu tendenu à avè un tempu duru stessu. Ùn anu nè a forza nè u tempu per i so interessi, per a so vita persunale. A gravità di u so duvere parentale hè capiscibile: dopu à tuttu, avete da trascinà a barca contr'à u currente tuttu u tempu!

E chì significa questu per i zitelli?

"Per amore" - "O per soldi"

Di fronte à a vuluntà di u zitellu per fà tuttu ciò chì deve esse fattu per ellu - per studià, per leghje, per aiutà in a casa - certi genitori piglianu a strada di "corruzione". Anu accunsenu à «pagà» u zitellu (cù soldi, cose, piacè) s'ellu faci ciò ch'elli volenu.

Sta strada hè assai periculosa, per ùn dì micca u fattu chì ùn hè micca assai efficace. Di solitu, u casu finisci cù i rivindicazioni di u zitellu chì crescenu - cumencia à dumandà più è più - è i cambiamenti prumessi in u so cumpurtamentu ùn sò micca.

Perchè? Per capiscenu u mutivu, avemu bisognu di cunnosce un mecanismu psicologicu assai sottile, chì hè diventatu solu pocu tempu u sughjettu di ricerca speciale da i psiculoghi.

In un esperimentu, un gruppu di studienti sò stati pagati per ghjucà à un ghjocu di puzzle chì eranu appassiunati. Prestu i studienti di stu gruppu accuminciaru a ghjucà notevolmente menu frequente chè quelli di i so cumpagni chì ùn anu micca ricevutu paga.

U mekanismu chì hè quì, è ancu in parechji casi simili (esempi di ogni ghjornu è ricerca scientifica) hè u seguente: una persona cun successu è entusiasmu faci ciò chì ellu sceglie, per impulsu internu. S'ellu sà chì ellu riceverà pagamentu o ricumpensa per questu, u so entusiasmu diminuite, è tutte l'attività cambianu u caratteru: avà ùn hè micca occupatu cù "creatività persunale", ma cù "fà soldi".

Parechji scientisti, scrittori è artisti sanu quantu mortali per a creatività, è almenu stranieri à u prucessu di creazione, travaglianu «à ordine» cù l'aspittà di una ricumpensa. A forza di l'individuu è u geniu di l'autori eranu necessarii per chì u Requiem di Mozart è i rumanzi di Dostoevskij emergenu in queste cundizioni.

U tema suscitatu porta à parechje riflissioni serii, è soprattuttu à e scole cù e so parte ubligatorie di materiale chì deve esse amparatu per poi risponde à a marca. Un tali sistema ùn distrugge micca a curiosità naturale di i zitelli, u so interessu à amparà e cose novi?

In ogni casu, fermemu quì è finiscemu solu cù un ricordu à tutti noi: andemu più attenti à l'impulsi esterni, i rinforzi è i stimulazioni di i zitelli. Puderanu fà un gran male distrughjendu u tessulu delicatu di l'attività interna di i zitelli.

Davanti à mè hè una mamma cù una figliola di quattordici anni. Mamma hè una donna energica cù una voce forte. A figliola hè letargica, indifferente, ùn interessa nunda, ùn face nunda, ùn và in nudda parte, ùn hè micca amica di nimu. True, ella hè abbastanza ubbidiente; in sta linea, a mo mamma ùn hà micca lagnanza di ella.

Lasciatu solu cù a zitella, dumandu: "Se avete avutu una bacchetta magica, chì li dumandassi?" A zitella hà pensatu per un bellu pezzu, è poi in silenziu è esitante hà rispostu: "Perchè eiu stessu vogliu ciò chì i mo genitori volenu da mè".

A risposta m'hà colpitu assai: cumu i genitori ponu caccià l'energia di i so desideri da u zitellu!

Ma questu hè un casu estremu. A maiò spessu, i zitelli cumbattenu per u dirittu di vulè è uttene ciò chì anu bisognu. E se i genitori insistenu nantu à e cose "ghjuste", allura u zitellu cù a listessa persistenza principia à fà i "sbagliati": ùn importa ciò chì, sempre chì hè u so propiu o ancu "l'altru". Questu succede in particulare spessu cù l'adulescenti. Ci hè un paradossu: cù i so sforzi, i genitori involuntariamente spinghjanu i so figlioli fora di studii serii è rispunsabilità per i so affari.

A mamma di Petya si rivolge à un psicologu. Un inseme familiar di prublemi: a novena classa ùn "tirà", ùn faci micca i travaglii, ùn hè micca interessatu à i libri, è in ogni mumentu prova di scappà da casa. Mamma hà persu a so pace, hè assai preoccupatu di u destinu di Petya: chì sarà da ellu? Quale ne crescerà? Petya, invece, hè un "figliolu" ruddy, sorridente, in un umore cumpiacente. Pensa chì tuttu hè bè. Prublemu à a scola? Ebbè, si risolveranu in qualchì modu. In generale, a vita hè bella, solu a mamma avvelena l'esistenza.

A cumminazzioni di troppu attività educativa di i genitori è l'infantilismu, questu, l'immaturità di i zitelli, hè assai tipica è assolutamente naturali. Perchè? U miccanisimu quì hè simplice, hè basatu annantu à u funziunamentu di una lege psicologica:

A pirsunalità è e capacità di u zitellu si sviluppanu solu in l'attività chì ellu s'impegna in a so propria vuluntà è cun interessu.

"Pudete trascinà un cavallu in l'acqua, ma ùn pudete micca fà beie", dice u pruverbiu sàviu. Pudete furzà un zitellu à memorizà e lezioni meccanicamente, ma una "scienza" cusì si stalla in u so capu cum'è un pesu mortu. Inoltre, u più persistente hè u genitore, u più disprezzatu, più prubabile, ancu u sughjettu di scola più interessante, utile è necessariu serà.

Cumu esse? Cumu evità situazioni è cunflitti di compulsione?

Prima di tuttu, duvete guardà più attente à ciò chì u vostru zitellu hè più interessatu. Pò esse ghjucatu cù pupi, vitture, chatte cù l'amichi, cullezzione di mudelli, ghjucà à u football, musica muderna... Alcune di queste attività vi ponu parenu viotu. , ancu dannosu. Tuttavia, ricordate: per ellu, sò impurtanti è interessanti, è anu da esse trattatu cù rispettu.

Hè bonu se u vostru zitellu vi dici ciò chì esattamente in queste cose hè interessante è impurtante per ellu, è pudete fighjulà cù i so ochji, cum'è da l'internu di a so vita, evitendu cunsiglii è valutazioni. Hè assai bonu se pudete participà à queste attività di u zitellu, sparte stu hobby cun ellu. I zitelli in tali casi sò assai grati à i so genitori. Ci sarà un altru risultatu di una tale participazione: nantu à l'onda di l'interessu di u vostru zitellu, puderà cumincià à trasfirià à ellu ciò chì cunsiderà utile: cunniscenze supplementari, è sperienza di vita, è a vostra vista di e cose, è ancu interessu à leghje. , soprattuttu s'ellu principia cù libri o note nantu à u sughjettu di interessu.

In questu casu, a vostra barca andarà cù u flussu.

Per esempiu, daraghju a storia di un babbu. À u principiu, sicondu ellu, era languidendu da a musica forte in a stanza di u so figliolu, ma poi si n'andò à l'«ultimu risorsu»: dopu avè cullucatu un magro stock di cunniscenza di a lingua inglese, invitò u so figliolu à analizà è scrive. e parolle di i canti cumuni. U risultatu hè stupente: a musica hè diventata più tranquilla, è u figliolu hà suscitatu un forte interessu, quasi una passione, per a lingua inglese. In seguitu, si graduò da l'Istitutu di Lingue Straniere è divintò un traduttore prufessiunale.

Una tale strategia riescita, chì i genitori à volte si trovanu intuitivamente, hè una reminiscenza di a manera in quale un ramu di un arbulu varietale hè injertatu nantu à un ghjocu salvaticu. L'animali salvaticu hè viable è resistente à a ghiacciata, è u ramu injertatu principia à nutriscia di a so vitalità, da quale un arbulu maravigliu cresce. A piantina cultivata stessu ùn sopravvive micca in terra.

Cusì sò parechje attività chì i genitori o i prufessori prupone à i zitelli, è ancu cù richieste è rimproveri : ùn sopravvive micca. À u listessu tempu, sò bè ​​​​«injertu» à i passatempi esistenti. Ancu sti passatempi sò "primitivi" in prima, anu una vitalità, è queste forze sò abbastanza capaci di sustene a crescita è a fioritura di u "cultivar".

À questu puntu, aghju previstu l'obiezione di i genitori: ùn pudete micca esse guidatu da un interessu; a disciplina hè necessaria, ci sò rispunsabilità, ancu senza interessu ! Ùn possu micca esse d'accordu. Parleremu di più di disciplina è rispunsabilità dopu. È avà vi ricurdate chì discutemu cunflitti di coercizione, vale à dì, tali casi quandu avete da insiste è ancu dumandà chì u vostru figliolu o figliola facenu ciò chì hè "necessariu", è questu spoils l'umore per i dui.

Probabilmente avete digià nutatu chì in e nostre lezioni offre micca solu ciò chì fà (o micca) cù i zitelli, ma ancu ciò chì noi, genitori, duvemu fà cun noi stessi. A prussima regula, chì avemu discututu avà, hè solu di cumu travaglià cun sè stessu.

Avemu digià parlatu di a necessità di "lascià a rota" in u tempu, vale à dì, di piantà di fà per u zitellu ciò chì hè digià capace di fà per sè stessu. Tuttavia, sta regula cuncernava u trasferimentu graduali à u zitellu di a vostra parte in l'affari pratichi. Avà parlemu di cumu per assicurà chì queste cose sò fatte.

A quistione chjave hè: quale preoccupazione deve esse? Prima, sicuru, i genitori, ma cù u tempu ? Qualessu di i genitori ùn sò micca sognu chì u so figliolu si mette à a scola per sè stessu, si mette per e lezioni, vistiti secondu u clima, si va à u lettu à tempu, va à un cercolu o furmazioni senza ricordi? In ogni casu, in parechje famiglie, a cura di tutte queste cose resta nantu à e spalle di i genitori. Sò familiarizatu cù a situazione quandu una mamma si sveglia regularmente un adulescente in a matina, è ancu cumbatte cun ellu per questu? Cunniscite cù i rimproveri di un figliolu o di una figliola: "Perchè ùn ...?!" (ùn hà cucitu, ùn hà micca cusitu, ùn hà micca ricurdatu) ?

Se questu succede in a vostra famiglia, fate una attenzione particulari à a Regola 3.

Regula 3

Gradualmente, ma fermamente, sguassate a vostra cura è rispunsabilità per l'affari persunali di u vostru zitellu è trasfiriu à ellu.

Ùn lasciate micca e parolle «prendete cura di voi» vi spaventate. Parlemu di a rimuzione di cura di petite, tutela prulungata, chì impedisce solu chì u vostru figliolu o figliola cresce. Dà li rispunsabilità per i so atti, l'azzioni, è poi a vita futura hè a più grande cura chì pudete dimustrà versu elli. Questa hè una preoccupazione sàvia. Face u zitellu più forte è più cunfidenti in sè stessu, è a vostra rilazioni più calma è gioia.

In cunnessione cù questu, mi piacerebbe sparte una memoria di a mo vita.

Era assai tempu fà. Aghju ghjustu graduatu da u liceu è aghju avutu u mo primu figliolu. I tempi eranu duri è i travaglii pagavanu pocu. I genitori ricivutu, sicuru, più, perchè anu travagliatu tutta a so vita.

Una volta, in una conversazione cun mè, u mo babbu hà dettu: "Sò prontu à aiutà vi finanziariamente in casi d'urgenza, ma ùn vogliu micca fà tuttu u tempu: fendu questu, vi purteraghju solu male".

Aghju ricurdatu di sti so parolle per u restu di a mo vita, è ancu di u sintimu chì aghju avutu tandu. Puderia esse descrittu cusì: "Iè, hè ghjustu. Grazie per avè pigliatu una cura cusì speciale di mè. Pruvaraghju di sopravvive, è pensu chì mi riesci. »

Avà, guardendu in daretu, aghju capitu chì u mo babbu m’hà dettu qualcosa di più : « ​​Sii abbastanza forte nantu à i to pedi, avà vai sola, ùn hai più bisognu di mè ». Sta fede di a so, espressa in parolle completamente diverse, m'hà aiutatu assai dopu in parechje circustanze di vita difficili.

U prucessu di trasfiriri rispunsabilità à u zitellu per i so affari hè assai difficiule. Hè da principià cù picculi cose. Ma ancu di sti picculi cosi, i genitori sò assai preoccupati. Questu hè comprensibile: dopu tuttu, avete da risicà u benessiri tempurale di u vostru zitellu. L'obiezioni sò qualcosa di questu: "Cumu ùn possu micca svegliarlu? Dopu tuttu, si dorme definitivamente, è tandu ci saranu grandi prublemi à a scola? O : « S’ellu ùn l’obligu à fà i so travaglii, pigliarà dui ! ».

Pò esse paradossale, ma u vostru zitellu hà bisognu di una sperienza negativa, sicuru, s'ellu ùn minaccia a so vita o a salute. (Parleremu più nantu à questu in Lezzione 9.)

Sta verità pò esse scritta cum'è Regula 4.

Regula 4

Permette à u vostru zitellu per affruntà e cunsequenze negative di e so azzioni (o a so inazzione). Solu allora crescerà è diventerà «cuscente».

A nostra Regola 4 dice a listessa cosa chì u pruverbiu ben cunnisciutu "amparate da i sbagli". Ci tocca à cullà u curagiu per permette à i zitelli di fà sbaglià in modu cuscente per ch'elli imparanu à esse indipendenti.

I travaglii di casa

Task unu

Vede s'ellu avete scontri cù u zitellu nantu à a basa di qualchi cose chì, in u vostru parè, pò è deve fà per sè stessu. Sceglite unu di elli è passanu un pocu di tempu cun ellu. Vede s'ellu hà fattu megliu cun voi? Se sì, andate à u prossimu compitu.

Task dui

Venite cù qualchi mezi esterni chì puderanu rimpiazzà a vostra participazione à questu o quellu affari di u zitellu. Pò esse un sveglia, una regula scritta o un accordu, una tavola, o qualcosa altru. Discute è ghjucà cù u zitellu stu aiutu. Assicuratevi ch'ellu sia cunfortu à aduprà.

Task trè

Pigliate un fogliu di carta, dividite in a mità cù una linea verticale. Sopra u latu manca, scrivite: "Self", sopra à a diritta - "Inseme". Lista in elli e cose chì u vostru zitellu decide è faci per sè stessu, è quelli in quale participate di solitu. (Hè bè se compie a tavola inseme è per accordu mutuale.) Allora vede ciò chì pò esse spustatu da a colonna «Inseme» avà o in un futuru vicinu à a colonna «Self». Ricurdativi, ogni muvimentu tali hè un passu impurtante versu a crescita di u vostru zitellu. Assicuratevi di celebrà u so successu. In Box 4-3 truverete un esempiu di una tale tavola.

Quistione di genitori

DUMANDE : È s’è, malgratu tuttu u mo soffrenu, ùn si passa nunda : ellu (ella) ùn vole ancu nunda, ùn face nunda, si batte cun noi, è ùn ci pò suppurtà ?

RISPOSTA: Parleremu assai più di e situazioni difficili è di e vostre sperienze. Quì vogliu dì una cosa: "Per piacè sia paziente!" Sè vo veramente pruvà à ricurdà e Regoli è praticà cumpiendu i nostri compiti, u risultatu vinarà di sicuru. Ma ùn pò micca esse notevuli prestu. Calchì volta ci vole ghjorni, simane, è qualchì volta mesi, è ancu un annu o dui, prima chì e sementi chì avete suminatu spuntanu. Certi sementi anu bisognu di stà in terra più longu. Sì solu ùn avete micca persu a speranza è cuntinuò à alluntanà a terra. Ricurdativi: u prucessu di crescita in e sementi hà digià principiatu.

DOMANDA: Hè sempre necessariu aiutà un zitellu cù un attu? Da a mo propria sperienza sò quantu hè impurtante qualchì volta chì qualcunu si mette ghjustu accantu à voi è ascolta.

RISPOSTA: Avete assolutamente ragione! Ogni persona, in particulare un zitellu, hà bisognu di aiutu micca solu in "attu", ma ancu in "parola", è ancu in silenziu. Passemu avà à l'arti di sente è di capiscenu.

Un esempiu di a tavola "SELF-TOGETHER", chì hè stata compilata da una mamma cù a so figliola d'undici anni.

Ellu stessu

1. Mi alzu è vai à a scola.

2. Decidiu quandu pusà per lezioni.

3. I traversu a strada è ponu traduce u mo fratellu minore è surella ; Mamma permette, ma babbu ùn.

4. Decide quandu si bagna.

5. Sceltu cù quale sia amicu.

6. I warm up è qualchì volta coccu u mo propiu alimentu, alimenta i più ghjovani.

Vmeste s mamoj

1. Calchì volta facemu a matematica ; mamma spiega.

2. Decidimu quandu hè pussibule invià l'amichi à noi.

3. Avemu sparte ghjoculi acquistati o dolci.

4. Calchì volta dumandu à a mo mamma cunsiglii di ciò chì deve fà.

5. Dicidemu ciò ch’è no feremu dumenica.

A vi dicu un dettu: a zitella hè di una grande famiglia, è pudete vede chì hè digià abbastanza indipendente. À u listessu tempu, hè chjaru chì ci sò casi in quale ella hà sempre bisognu di a participazione di a so mamma. Speremu chì l'articuli 1 è 4 à a diritta si movenu prestu à a cima di a tavula: sò digià à mità di strada.

Lascia un Audiolibro