PSICOLOGIA

A dea di l'amore è a bellezza in a pittura di Botticelli hè triste è distaccata da u mondu. A so faccia trista chjappà i nostri ochji. Perchè ùn ci hè micca a felicità in questu, a gioia di scopre è di ricunnosce u mondu ? Chì ci vulia dì l’artista ? U psicoanalista Andrei Rossokhin è u criticu d'arte Maria Revyakina esaminanu a pittura è ci dicenu ciò chì sanu è sentenu.

"L'AMORE CONNETTA TERRA E CELESTIA"

Maria Revyakina, storica di l'arte:

Venus, personificà l'amore, si trova in una cunchiglia di mare (1), chì u diu di u ventu Zephyr (2) porta à a riva. A cunchiglia aperta in u Rinascimentu era un simbulu di a feminità è era literalmente interpretata cum'è un utru femminile. A figura di a dea hè scultorea, è a so postura, caratteristica di statue antiche, enfatiza a facilità è a modestia. A so imagina immaculata hè cumplementata da una cinta (3) in i so capelli, un simbulu di innocenza. A bellezza di a dea hè fascinante, ma pare pensativa è distante cumparata cù altri caratteri.

À u latu manca di a stampa vedemu un coppiu maritatu - u diu di u ventu Zephyr (2) è a dea di i fiori Flora (4)intrecciati in un abbracciu. Zéphyr personnifica l'amour terrestre et carnal, et Botticelli accentue ce symbole en dépeignant Zéphyr avec sa femme. À u latu drittu di u ritrattu, a dea di a primavera, Ora Tallo, hè raffigurata. (5), simbulizendu l'amore castu, celeste. Sta dea era ancu assuciata cù a transizione à un altru mondu (per esempiu, cù u mumentu di nascita o morte).

Si crede chì mirtu, ghirlanda (6) da quale avemu vistu nantu à u so collu, sentimenti eterni personificati, è l'aranciu (7) era assuciatu cù l'immortalità. Allora a cumpusizioni di u ritrattu sustene l'idea principale di u travagliu: nantu à l'unione di a terra è di u celu per l'amore.

A gamma di culori, induve i toni blu predominanu, dà a cumpusizioni arianess, festività è à u stessu tempu friddu.

No menu simbolicu hè a gamma di culori, duminata da i toni blu, turnendu in sfumature turchese-gris, chì dà a cumpusizioni arianess è festività, da una banda, è una certa freschezza, da l'altru. U culore blu in quelli ghjorni era tipicu per i ghjovani donne maritate (sò circundati da un coppiu maritatu).

Ùn hè micca una coincidenza chì ci hè un grande spaziu di culore verde nantu à u latu drittu di a tela: stu culore era assuciatu cù a saviezza è a castità, è cù l'amore, l'alegria, u trionfu di a vita nantu à a morte.

Culore di vestitu (5) Ory Tallo, chì svanisce da u biancu à u grisgiu, ùn hè micca menu eloquente chì l'ombra viola-russu di u mantellu. (8), cù quale ella hà da copre Venus: u culore biancu personificatu a purità è l'innocenza, è u grisgiu hè statu interpretatu cum'è un simbulu di l'abstinenza è a Gran Quaresma. Forsi u culore di u mantellu quì simbulizeghja u putere di a bellezza cum'è una forza terrestre è u focu sacru chì appare ogni annu à Pasqua cum'è una forza celeste.

«L'AMMISSIONE DI BELLEZZA E U DOLUR DI PERDITA»

Andrey Rossokhin, psicoanalista:

U cunfrontu oculatu in a stampa di i gruppi di manca è di diritta cattura l'ochju. U diu di u ventu Zephyr soffia nantu à Venere da a manca (2)rapprisentanu a sessualità maschile. À a diritta, a ninfa Ora scontra cù un mantellu in manu. (5). Cù un gestu maternu attentu, vole lancià un mantellu nantu à Venus, cum'è per prutege da u ventu seducente di Zephyr. È hè cum'è a lotta per un nascitu. Fighjate: a forza di u ventu hè diretta micca tantu à u mare o à Venus (ùn ci hè micca onde è a figura di l'eroina hè statica), ma à questu mantellu. Zephyr pare chì prova di impedisce à Ora di ammuccià Venus.

È Venere stessu hè tranquillu, cum'è s'ellu si congelava in u cunfrontu trà duie forze. A so tristezza, u distaccu da ciò chì succede attrae l'attenzione. Perchè ùn ci hè micca a felicità in questu, a gioia di scopre è di ricunnosce u mondu ?

Vecu in questu una premonizione di morte imminente. Principalmente simbolica - ella rinuncia a so feminità è a sessualità per u bene di u putere maternu divinu. Venus diventerà a dea di u piacè di l'amore, chì ella stessu ùn hà mai sperienze stu piacè.

Inoltre, l'ombra di a morte vera casca ancu nantu à a faccia di Venus. A dama fiorentina Simonetta Vespucci, chì presuntamente posava per Botticelli, era l'ideale di bellezza di quellu tempu, ma hè morta subitu à 23 anni da u cunsumu. L'artista cuminciò à pitture "A nascita di Venus" sei anni dopu à a so morte è involuntariamente riflette quì micca solu l'ammirazione per a so bellezza, ma ancu u dulore di a perdita.

Venus ùn hà micca scelta, è questu hè u mutivu di a tristezza. Ùn hè micca destinatu à sperimentà l'attrazione, u desideriu, a gioia terrena

« La naissance de Vénus » de Sandro Botticelli : que me dit cette image ?

vestiti d'Ora (5) assai simili à i vestiti di Flora da a pittura "Primavera", chì agisce cum'è un simbulu di fertilità è maternità. Questa hè a maternità senza sessualità. Questu hè u pussessu di u putere divinu, micca l'attrazione sessuale. Appena Ora copre Venus, a so maghjina virginale diventerà subitu in una mamma-divina.

Pudemu ancu vede cumu l'orlu di u mantellu si trasforma in un ganciu affilatu da l'artista : tirarà Venere in un spaziu di prigiò chjusu, marcatu da una palisata d'arburi. In tuttu questu, aghju vistu l'influenza di a tradizione cristiana - u nàscita di una zitella deve esse seguita da una cuncepimentu immaculata è maternità, bypassing u stadiu peccatu.

Venus ùn hà micca scelta, è questu hè u mutivu di a so tristezza. Ùn hè micca destinata à esse una donna-amante, cum'è quella chì s'alza in l'abbracciu voluptuoso di Zephyr. Ùn hè micca destinatu à sperimentà l'attrazione, u desideriu, e gioie terrenu.

Tutta a figura di Venus, u so muvimentu hè diretta versu a mamma. Un mumentu più - è Venus esce da a cunchiglia, chì simbulizeghja u ventre femminile: ùn hà più bisognu di ella. Metterà u pede nantu à a mamma terra è metterà i panni di a so mamma. Ella si avvolgerà in una robba purpura, chì in a Grecia antica simbulizeghja a fruntiera trà i dui mondi - i neonati è i morti eranu impannillati in questu.

Cusì hè quì: Venus hè natu per u mondu è, avè appena riesciutu à truvà a feminità, u desideriu d'amore, perde istantaneamente a so vita, u principiu vivu - ciò chì a cunchiglia simbolizza. Un mumentu dopu, hà da cuntinuà à esiste solu cum'è una dea. Ma finu à questu mumentu, vedemu in a stampa a bella Venus in u primu di a so purezza virginale, tenerezza è innocenza.

Lascia un Audiolibro