PSICOLOGIA

U famosu linguista è filòsufu Noam Chomsky, criticu appassiunatu di a machina di propaganda di i media è di l'imperialismu americanu, hà datu una entrevista à a rivista Philosophie in Parigi. Frammenti.

In tutti i lochi, a so visione va contru à i nostri abitudini intellettuale. Dapoi i tempi di Lévi-Strauss, Foucault è Derid, circhemu segni di libertà in a plasticità di l’omu è a multiplicità di e culture. Chomsky, invece, difende l'idea di l'immutabilità di a natura umana è di e strutture mentali innate, è hè in questu chì vede a basa di a nostra libertà.

S'è no fussemu veramente plastichi, ci spiega, s'ellu ùn avemu micca a durezza naturale, ùn averemu micca a forza di resiste. È per fucalizza nantu à a cosa principale, quandu tuttu u circondu cerca di distractà è sparghje a nostra attenzione.

Sò natu in Filadelfia in u 1928. I vostri genitori eranu immigrati chì fughjenu da Russia.

U mo babbu hè natu in un picculu paese in Ucraina. Abbandunò a Russia in u 1913 per evità a cunscrizione di i zitelli ebrei in l'esercitu - chì era equivalente à una sentenza di morte. È a mo mamma hè nata in Bielorussia è hè ghjunta à i Stati Uniti da zitellu. A so famiglia fughjeva i pogroms.

Cum'è un zitellu, andate in una scola prugressiva, ma à u stessu tempu campava in un ambiente di immigrati ebrei. Cumu descriverà l'atmosfera di quella era ?

A lingua nativa di i mo parenti era u Yiddish, ma, stranamente, ùn aghju micca intesu una sola parolla di Yiddish in casa. À l'epica, ci era un cunflittu culturale trà i pruposti di u Yiddish è l'ebreu più «modernu». I mo genitori eranu da u latu ebraicu.

U mo babbu l'hà insignatu à a scola, è da a prima età l'aghju studiatu cun ellu, leghjendu a Bibbia è a literatura muderna in ebraicu. Inoltre, u mo babbu era interessatu à idee novi in ​​u campu di l'educazione. Allora sò intrutu in una scola sperimentale basatu annantu à l'idee di John Dewey.1. Ùn ci era micca gradi, nè cumpetizione trà i studienti.

Quandu aghju cuntinuatu à studià in u sistema di scola classica, à l'età di 12 anni, aghju capitu chì eru un bonu studiente. Eramu l'unica famiglia ebraica in a nostra zona, circundatu da i cattolici irlandesi è i nazisti tedeschi. Ùn avemu micca parlatu in casa. Ma a cosa più strana hè chì i zitelli chì sò tornati da e classi cù i maestri di i Ghjesuiti chì anu pronunciatu discorsi antisemiti di focu u weekend quandu andavamu à ghjucà à u baseball si sò scurdati completamente di l'antisemitismu.

Qualchese parlante hà amparatu un numeru finitu di regule chì li permettenu di pruduce un numeru infinitu di dichjarazioni significati. Questa hè l'essenza creativa di a lingua.

Hè perchè avete crisciutu in un ambiente multilingue chì u principale in a vostra vita era l'amparà a lingua ?

Ci deve esse una raghjone prufonda chì mi hè diventata chjara assai prima : a lingua hà una pruprietà fundamentale chì chjappà subitu l'ochju, vale à pensà à u fenomenu di a parolla.

Ogni parlante hà amparatu un numeru finitu di regule chì li permettenu di pruduce un numeru infinitu di dichjarazioni significati. Questa hè l'essenza creativa di a lingua, ciò chì face una capacità unica chì solu a ghjente hà. Certi filòsufi classici - Descartes è rapprisintanti di a scola Port-Royal - anu pigliatu questu. Ma c'eranu pochi.

Quandu avete cuminciatu à travaglià, u strutturalismu è u cumpurtamentu duminatu. Per elli, a lingua hè un sistema arbitrariu di segni, a funzione principale di quale hè di furnisce a cumunicazione. Ùn avete micca d'accordu cù stu cuncettu.

Cumu hè chì ricunnoscemu una seria di parolle cum’è una spressione valida di a nostra lingua ? Quandu aghju pigliatu queste dumande, era cridutu chì una frase hè grammaticale se è solu s'ellu significa qualcosa. Ma questu hè assolutamente micca veru!

Eccu duie frasi senza significatu: "Idee verdi senza culore dorme furiosamente", "Idee verdi senza culore dorme furiosamente". A prima frase hè curretta, anche u fattu chì u so significatu hè vagu, è a seconda ùn hè micca solu senza significatu, ma ancu inaccettabile. U parlante prununcerà a prima frase cù l'intonazione normale, è in a siconda s'imbatterà in ogni parolla; in più, si ricurdarà più facilmente a prima frase.

Chì rende a prima frase accettabile, se micca u significatu? U fattu chì currisponde à un inseme di principii è regule per a custruzzione di una frase chì ogni parlante nativu di una lingua data hà.

Cumu si passa da a grammatica di ogni lingua à l'idea più speculativa chì a lingua hè una struttura universale chì hè naturalmente «custruita in» ogni esse umanu ?

Pigliemu a funzione di i pronomi cum'è un esempiu. Quandu dicu "Ghjuvanni pensa ch'ellu hè intelligente", "ellu" pò significà sia Ghjuvanni sia qualcunu altru. Ma se dicu "Ghjuvanni pensa ch'ellu hè intelligente", allora "ellu" significa qualcunu altru chè Ghjuvanni. Un zitellu chì parla sta lingua capisce a diffarenza trà sti custruzzioni.

L'esperimenti dimustranu chì, à partesi da l'età di trè anni, i zitelli cunnosci sti regule è seguitanu, malgradu u fattu chì nimu hà amparatu questu. Allora hè qualcosa di custruita in noi chì ci face capaci di capiscenu è assimile sti regule per sè stessu.

Questu hè ciò chì chjamate grammatica universale.

Hè un inseme di principii immutabili di a nostra mente chì ci permettenu di parlà è amparà a nostra lingua nativa. A grammatica universale hè incarnata in lingue specifiche, dendu un inseme di pussibulità.

Allora, in inglese è francese, u verbu hè pusatu prima di l'ughjettu, è in Japanese dopu, cusì in Japanese ùn dicenu micca "John hit Bill", ma solu dì "John hit Bill". Ma al di là di sta variabilità, simu custretti à suppone l'esistenza di una «forma interna di lingua», in e parolle di Wilhelm von Humboldt.2indipendente da fattori individuali è culturali.

A grammatica universale hè incarnata in lingue specifiche, dendu un inseme di pussibulità

In u vostru parè, a lingua ùn punta à l'uggetti, ma à i significati. Hè contra-intuitivu, ùn hè micca?

Una di e prime dumande chì a filusufìa si pone hè a quistione di Eraclitu : hè pussibule di passà duie volte in u stessu fiume ? Cumu determinemu chì questu hè u stessu fiume? Da u puntu di vista di a lingua, questu significa dumandassi cumu duie entità fisicamenti differenti ponu esse denotate da a stessa parolla. Pudete cambià a so chimica o inverte u so flussu, ma un fiume ferma un fiume.

Per d 'altra banda, s'è vo stallate barriere longu à a costa è curriri cisterna di petroliu longu, diventerà un «canale». Se poi cambiate a so superficia è l'utilizate per navigà in u centru, diventa una "autostrada". In cortu, un fiume hè principalmente un cuncettu, una custruzzione mentale, micca una cosa. Questu era digià enfatizatu da Aristòtele.

In una manera strana, a sola lingua chì hè direttamente in relazione cù e cose hè a lingua di l'animali. Tali è un gridu di scimmia, accumpagnatu da tali movimenti, serà inequivocamente capitu da i so parenti cum'è un signalu di periculu: quì u signu si riferisce direttamente à e cose. È ùn avete micca bisognu di sapè ciò chì passa in a mente di una scimmia per capisce cumu funziona. A lingua umana ùn hà micca sta pruprietà, ùn hè micca un mezzu di riferimentu.

Avete ricusatu l'idea chì u gradu di dettagliu in a nostra cunniscenza di u mondu dipende da quantu hè riccu u vocabulariu di a nostra lingua. Allora chì rolu attribuite à e differenze di lingua ?

Se fighjate attentamente, vi vede chì e sferenze trà e lingue sò spessu superficiali. Lingue chì ùn anu micca una parolla speciale per u rossu u chjamanu "u culore di sangue". A parolla "fiume" copre una gamma più larga di fenomeni in Japanese è Swahili cà in inglese, induve distinguemu trà un fiume (fiume), un flussu (russe) è un flussu (stream).

Ma u significatu core di "fiume" hè invariabilmente presente in tutte e lingue. È deve esse, per una raghjone simplice: i zitelli ùn anu micca bisognu di sperienze tutte e variazioni di un fiume o d'amparà tutte e sfumature di u terminu "fiume" per avè accessu à questu significatu core. Sta cunniscenza hè una parte naturale di a so mente è hè ugualmente presente in tutte e culture.

Se fighjate attentamente, vi vede chì e sferenze trà e lingue sò spessu superficiali.

Avete capitu chì site unu di l'ultimi filòsufi chì aderiscenu à l'idea di l'esistenza di una natura umana speciale?

Senza dubbitu, a natura umana esiste. Ùn simu micca scimmie, ùn simu misgi, ùn simu micca sedie. Significa chì avemu a nostra propria natura, chì ci distingue. Se ùn ci hè micca a natura umana, questu significa chì ùn ci hè micca differenza trà mè è a sedia. Questu hè ridiculu. È unu di i cumpunenti fundamentali di a natura umana hè a capacità di lingua. L'omu hà acquistatu sta capacità in u cursu di l'evoluzione, hè una caratteristica di l'omu cum'è una spezia biologica, è tutti l'avemu ugualmente.

Ùn ci hè micca un tali gruppu di persone chì a so capacità di lingua seria più bassu di u restu. In quantu à a variazione individuale, ùn hè micca significativu. Se pigliate un zitellu di una tribù amazona chì ùn hè micca stata in cuntattu cù altre persone per l'ultimi vinti mila anni è u trasladate in Parigi, parrarà francese assai prestu.

In l'esistenza di strutture innate è regule di lingua, si vede paradossalmente un argumentu in favore di a libertà.

Questa hè una relazione necessaria. Ùn ci hè micca creatività senza un sistema di regule.

Una surghjente: filosofia di rivista


1. John Dewey (1859-1952) era un filòsufu americanu è educatore innovatore, umanistu, sustinitore di u pragmatismu è u strumentalismu.

2. Filosofu è linguista prussianu, 1767-1835.

Lascia un Audiolibro