PSICOLOGIA

Da u LiveJournal di Timur Gagin:

Aghju ricevutu stu email:

"Eru depressu per un bellu pezzu. U mutivu hè a siguenti: aghju assistitu à i furmazioni di Lifespring, è in unu d'elli l'addestratore realisticamente, senza misticismu, hà dimustratu chì a vita di una persona hè cumplettamente predeterminata. Quelli. a vostra scelta hè predeterminata. È sò sempre statu un feroce sustenitore di scelta è rispunsabilità. U risultatu hè a depressione. Inoltre, ùn mi ricordu micca di l'evidenza ... In questu sensu, a quistione hè: cumu cuncilià u determinismu è a rispunsabilità ? Scelta? Dopu à tutti sti tiurìi, a mo vita ùn hè micca travagliatu. Facciu a mo rutina è ùn fà nunda di più. Cumu esce da questu impasse ?

Mentre rispondi, pensu chì puderia esse interessante per qualcunu altru ☺

A risposta hè ghjunta cusì:

"Semu onesti: ùn pudete micca "scientificamente" pruvà nè l'unu nè l'altru. Siccomu ogni evidenza "scientifica" hè basatu annantu à i fatti (è solu nantu à elli), cunfirmatu sperimentalmente è sistematicamente riproducibile. U restu hè speculazione. Vale à dì, ragiunà nantu à un settore di dati sceltu arbitrariamente 🙂

Questu hè u primu pensamentu.

U sicondu, se parlemu di "scienza" in un sensu più largu, cumprese i currenti filusòfichi quì, è cusì u sicondu pensamentu dice chì "in ogni sistema cumplessu, ci sò pusizioni chì sò ugualmente unprovable è irrefutable in stu sistema". Teorema di Gödel, quantu mi ricordu.

A vita, l'Universu, a sucetà, l'ecunumia - tutti questi sò "sistemi cumplessi" in sè stessu, è ancu di più quandu pigliati inseme. U teorema di Godel "scientificamente" ghjustifica l'impossibilità di una ghjustificazione scientifica - una veramente scientifica - nè "scelta" nè "predestinazione". A menu chì qualchissia s'impegna à calculà u Chaos cù opzioni multimiliardarii per e cunsequenze di ogni piccula scelta in ogni puntu ☺. Iè, ci ponu esse sfumature.

U terzu pensamentu: e «justificazioni scientifiche» di tutti dui (è altre «idee grandi») sò SEMPRE custruiti nantu à «assiomi», vale à dì supposizioni introdutte senza prova. Basta à scavà bè. Sia Platone, Democritu, Leibniz è cetara. In particulare quandu si tratta di matematica. Ancu Einstein hà fallutu.

U so ragiunamentu hè ricunnisciutu cum'è scientificamente affidabile solu in quantu sti ipotesi assai iniziali sò RICONOSCIUTI (vale à dì, accettati senza prova). Di solitu hè ragiunate DENTRO !!! A fisica newtoniana hè curretta - in limiti. Einsheinova hè ghjustu. Dentru. A geometria euclidea hè curretta - in u quadru. Questu hè u puntu. A scienza hè bona solu in u sensu applicatu. Finu à questu puntu, hè una supposizione. Quandu una intuizione hè cumminata cù u cuntestu ghjustu IN CUI hè vera, diventa una scienza. À u listessu tempu, ferma un scioccu quandu hè appiicatu à altri cuntesti "incorretti".

Allora anu pruvatu à applicà a fisica à e parole, se vi permette una digressione lirica.

A scienza hè relativa. Una sola scienza di tuttu è tuttu ùn esiste micca. Questu permette novi teorii per esse presentati è pruvati cum'è i cuntesti cambianu. Questu hè à tempu una forza è una debule di a scienza.

Forza in cuntesti, in specifichi, in situazioni è risultati. Debulezza in "teorii generale di tuttu".

U calculu apprussimativu, a previsione sò sottumessi à grandi prucessi cù una grande quantità di dati di u listessu tipu. A vostra vita persunale hè un minurariu statisticu, unu di quelli chì "ùn contanu micca" in grandi calculi 🙂 A meia ancu :)))

Vive cum'è vulete. Venite à patti cù quellu pensamentu modestu chì PERSONALMENTE l'Universu ùn importa micca di voi 🙂

Fate u vostru propiu "mondu fragile" stessu. Naturalmente, "finu à un certu limitu". Ogni tiurìa hà u so propiu cuntestu. Ùn trasfiriri "u destinu di l'universu" à "u destinu di i prossimi minuti di persone individuali".

Lascia un Audiolibro