L'ordine in a sucetà si basa nantu à l'idea di rispunsabilità morale. Dopu avè fattu un delittu, una persona deve esse rispunsevuli per questu. Dirk Pereboom, prufissore di filusufìa in l'Università di Cornell, pensa altrimenti: u nostru cumpurtamentu hè cuntrullatu da e forze fora di u nostru cuntrollu, cusì ùn ci hè micca rispunsabilità. È a nostra vita cambierà per u megliu se l'ammettemu.
Psicologie: Cumu hè u liberu arbitru in relazione à a moralità ?
Deck Perebum: Prima, a nostra attitudine versu u liberu arbitru determina cumu trattemu i criminali. Supponemu chì credemu chì simu liberi in i nostri azzioni. U criminale capisce chì face u male. Allora avemu u dirittu di puniscelu per rinvià a ghjustizia.
Ma chì s'ellu ùn era micca cuscente di e so azzioni ? Per esempiu, per via di disordini mentali. Ci hè un puntu di vista chì duvemu sempre applicà misure à ellu per ùn incuragisce a criminalità rampante. Ma tandu ùn facemu micca perchè ellu hè culpèvule, ma cum'è un deterrent. A quistione hè, avemu u dirittu di fà un aiutu visuale da una persona?
U sicondu puntu cuncerna a nostra relazione di ogni ghjornu cù e persone. Se credemu in u liberu arbitru, allora justificàmu l'aggressione versu i delinquenti. Questu hè ciò chì l'intuizione murale ci dice. Hè da fà cù ciò chì u filòsufu Galen Strawson chjamava lanciari di mischia. Sì qualchissia hà fattu qualcosa di male per noi, sentimu risentimentu. Questa hè una reazione à l'inghjustizia. Pigliamu a nostra rabbia nantu à u delincutore. Di sicuru, esse arrabbiatu hè ancu "malu", è spessu ci sentimu vergogna quandu avemu inadvertitu dà sventu à a rabbia. Ma se i nostri sentimenti sò feriti, credemu chì avemu u dirittu di esse. L'offensive sapia ch'ellu ci fera male, chì significa chì ellu stessu "hà dumandatu".
Se credemu in u liberu arbitru, allora ghjustificà a nostra aggressione versu l'offensore
Avà pigliamu i zitelli. Quand'elli facenu qualcosa di male, ùn ci arrabbiamu micca cun elli cum'è noi cù l'adulti. Sapemu chì i zitelli ùn sò micca ancu sapienti di e so azzioni. Di sicuru, pudemu ancu esse infelice si un zitellu rompe una tazza. Ma a reazione ùn hè certamente micca forte cum'è in u casu di l'adulti.
Avà imaginate : è s’è no pidiamu per scontru chì nimu hà u liberu arbitru, mancu l’adulti ? Chì cambierà questu in a nostra relazione cù l'altri? Ùn ci ritenemu micca rispunsevuli - almenu micca in un sensu strettu.
È chì cambierà?
PD: Pensu chì u rifiutu di u liberu arbitru hà da purtà à u fattu chì avemu da cessà di circà a ghjustificazione per a nostra aggressione, è à a fine serà benefiziu a nostra relazione. Diciamu chì u vostru adulescente hè rude cun voi. L'avete rimpiazzatu, ancu ellu ùn ferma micca in debitu. U cunflittu cresce ancu di più. Ma s'ellu rinuncia à a mentalità reattiva dimustrà invece a moderazione, uttene un risultatu più pusitivu.
Di solitu ci arrabbiamu precisamente perchè crede chì senza questu ùn averemu micca ubbidenza.
PD: Se rispondi cù l'aggressione à l'aggressione, uttene una reazione ancu più forte. Quandu pruvemu di suppressione a vulintà di l'altru cun còllera, scontru a resistenza. Credu chì ci hè sempre l'uppurtunità di sprime a insatisfazione in modu constructivu, senza aggressione.
Iè, ùn pudete micca battevi. Ma seremu sempre arrabbiati, serà nutatu.
PD: Iè, simu tutti sottumessi à miccanismi biologichi è psicologichi. Questu hè unu di i mutivi perchè ùn pudemu micca esse cumplettamente liberi in i nostri azzioni. A quistione hè quantu impurtanza dà à a vostra rabbia. Pudete pensà chì hè ghjustificatu perchè u vostru delincutore hè culpèvule è deve esse punitu. Ma pudete dì à sè stessu: "Hà fattu questu perchè hè in a so natura. Ùn pò micca cambià ella.»
Lascendu u risentimentu, pudete fucalizza nantu à cumu risolve a situazione.
Forsi in una relazione cù un adulescente hà da travaglià. Ma s'è no simu oppressi, i nostri diritti sò violati ? Ùn reagisce à l'inghjustizia significa cundonà. Pudemu esse vistu cum'è debuli è impotenti.
PD: Una prutesta ùn deve esse aggressiva per esse efficace. Per esempiu, Mahatma Gandhi è Martin Luther King eranu sustinienzii di prutesta pacifica. Cridianu chì per ottene qualcosa, ùn deve micca mustrà a rabbia. Sè vo prutesta cù scopi ragiunate, senza dimustrà l'aggressione, serà più difficiuli per i vostri avversari incitassi à l'odiu contru à voi. Allora ci hè una chance chì vi sentenu.
Avemu da truvà un altru modu, più efficau, per resiste à u male, chì escluderia a retribuzione.
In u casu di King, a prutesta hà pigliatu forme assai larghe è hà purtatu à una vittoria nantu à a segregazione. E mente, King è Gandhi ùn parevanu micca debuli o passivi. Un grande putere emanava da elli. Di sicuru, ùn vogliu micca dì chì tuttu hè statu fattu senza rabbia è viulenza. Ma u so cumpurtamentu furnisce un mudellu per cumu a resistenza pò travaglià senza agressione.
Questa vista ùn hè micca faciule d'accettà. Avete affruntà a resistenza à e vostre idee?
PD: Di sicuru. Ma pensu chì u mondu serà un locu megliu se rinunciamu à a nostra credenza in u liberu arbitru. Di sicuru, questu significa chì avemu da ricusà ancu a responsabilità murali. In parechji paesi, cumpresi i Stati Uniti, ci hè una credenza diffusa chì i criminali anu da esse puniti severamente. I so sustenituri argumentanu cusì: se u statu ùn punisce micca u male, a ghjente pigliarà l'arme è ghjudicà. A fiducia in a ghjustizia serà minata, l'anarchia vene.
Ma ci sò sistemi di prigiò chì sò organizati in modu diversu - per esempiu, in Norvegia o Olanda. Quì, u crimine hè un prublema per a sucità sana, micca per l'individui. Se vulemu sradicà lu, ci vole à fà a sucità megliu.
Cumu si pò uttene?
PD: Avemu da truvà un altru modu, più efficaci, per resiste à u male. Un modu chì escluderia a retribuzione. Basta rinunzià a crede in u liberu arbitru ùn hè micca abbastanza. Un sistema morale alternativu deve esse sviluppatu. Ma avemu esempi davanti à i nostri ochji. Gandhi è King anu pussutu fà.
Se pensate, ùn hè micca cusì difficiule. A psiculugia umana hè abbastanza mobile, si presta à cambià.