Coléoptère du saule (Coprinellus truncorum)
- Divisione: Basidiomycota (Basidiomycetes)
- Suddivisione: Agaricomycotina (Agaricomycetes)
- Classe: Agaricomycetes (Agaricomycetes)
- Sottoclasse: Agaricomycetidae (Agaricomycetes)
- Ordine: Agaricales (Agaric o Lamellar)
- Famiglia: Psathyrellaceae (Psatyrellaceae)
- Genre : Coprinellus
- Type: Coprinellus truncorum (coléoptère du saule)
- Logs d'agaric Scop.
- Una mansa di tronchi (Scop.)
- Coprinus micaceus sensu Lange
- Agaric acquoso Huds.
- Agaricus succinius Batsch
- Coprinus tronchi var. eccentricu
- Coprinus baliocephalus Bogart
- pelle granulata Bogart
Nome attuale: Coprinellus truncorum (Scop.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo, Taxon 50 (1): 235 (2001)
A situazione cù stu scarabeu ùn era micca faciule.
Studi di DNA citati da Kuo (Michael Kuo) in u 2001 è u 2004 anu dimustratu chì u Coprinellus micaceus è u Coprinellus truncorum (scarabée du saule) pouvaient être génétiquement identiques. Cusì, per u cuntinente nordamericanu, Coprinellus truncorum = Coprinellus micaceus, è a descrizzione per elli hè "unu per dui". Questu hè piuttostu stranu, perchè u stessu Kuo dà diverse dimensioni di spore per queste duie spezie.
Qualunque sia u casu in America, Index Fungorum è MycoBank ùn sò micca sinonimi di sti spezie.
Coprinellus truncorum a été décrit pour la première fois en 1772 par Giovanni Antonio Scopoli comme Agaricus truncorum Bull. In u 1838 Elias Fries u trasfirìu à u genus Coprinus è in u 2001 hè statu trasferitu à u genus Coprinellus.
testa: 1-5 cm, finu à un massimu di 7 cm quandu hè apertu. Thin, prima ellittica, ovoidale, dopu in forma di campana, in funghi vechji o secchi - quasi prostrati. A superficia di u capu hè radialmente fibru, cù irregularità è arrughe. A pelle hè bianca-marrone, gialla-marrone, ligeramente più scura in u centru, coperto cù un revestimentu biancu, micca brillanti, di grana fina. Cù l'età, diventa nudu, postu chì a placca (reste di una coperta cumuni) hè lavata da a pioggia è a rugiada, sprinkled. A carne in u caprettu hè magre, i platti appariscenu attraversu, perchè ancu i specimens assai ghjovani anu un caprettu tuttu in "arrugas" è plegamenti, sò più pronunzianu ca i cicatrici di u scarabeu scintillante.
piastre: liberu, frequente, cù platti, nùmeru di platti pieni 55-60, larghezza 3-8 mm. Biancu, biancu in esemplari ghjovani, grisgiu-marrone cù l'età, poi neru è dissolve rapidamente.
Jambe: altezza 4-10, ancu finu à 12 cm, grossu 2-7 mm. Cilindricu, cavu in l'internu, grossu à a basa, pò esse cun un ingrossu annular inespresso. A superficia hè sedosa à u toccu, liscia o cuparta cù fibri assai fini, biancu in i funghi ghjovani.
Ozonium: manca. Chì ghjè "Ozonium" è cumu si vede - in l'articulu Homemade dung beetle.
Pulp: biancu, biancu, brittle, fibru in u troncu.
Impronta di polvere di spore: u neru.
Controversia 6,7-9,3 x 4,7-6,4 (7) x 4,2-5,6 µm, ellissoidi o ovati, cù basa è apice arrotondati, marroni rossi. U poru centrale di a cellula germinale hè 1.0-1.3 µm di larghezza.
U scarabeu di u salice hè ovviamente un fungo comestible in cundizione, cum'è u so fratellu gemello, u scarabeu scintillante.
Solu i ghjovanu cappelli deve esse cullati, a bollitura preliminare hè cunsigliatu, almenu 5 minuti.
Crece da a fini di a primavera à u vaghjimu, in boschi, parchi, piazze, pasture è cimiteri, nantu à l'arbureti rotulati, stumps è vicinu à elli, in particulare nantu à i pioppi è i salici, ma ùn disprezza l'altri arburi caduti. Pò cresce in un terrenu organicu riccu.
Vista rara. O, più prubabile, a maiò parte di i cuglieri di funghi amatoriali l'anu sbagliatu per Glimmer Dung.
Si trova principalmente in Europa è in l'America di u Nordu. Fora di sti cuntinenti, sò stati registrati solu i margini miridiunali di l'Argentina è l'Australia sudoccidentale.
In a literatura scientifica di a Pulonia, parechji scuperti cunfirmati sò descritti.
Coléoptère bousier (Coprinellus micaceus)
Sicondu alcuni autori, Coprinellus truncorum è Coprinellus micaceus sò cusì simili chì ùn sò micca spezie separati, ma sinonimi. Sicondu e descrizzioni, sò diffirenti solu in dettagli strutturali minori di i cistidi. I risultati preliminari di e teste genetiche ùn anu mostratu nisuna differenza genetica trà queste spezie. Un macro-signu inaffidabile: in u scarabeu scintillante, i particeddi nantu à u cappellu s'assumiglianu frammenti brillanti di madreperla o perle, mentre chì in l'ape di salice sò simpliciamente bianchi, senza brillo. È u scarabeu di u salice hà un cappellu un pocu più "plegatu" cà quellu scintillante.
Per una lista cumpleta di spezie simili, vede l'articulu Flickering dung beetle.