Passu 41: "Dece minuti di determinazione pò esse più putente cà deci anni di dubbitu"

Passu 41: "Dieci minuti di determinazione ponu esse più putenti di dece anni di dubbitu"

I 88 scalini di ghjente felice

In questu capitulu di "I 88 Passi di a Gente Felice" spieghemu cumu per esce da a strada tuttu ciò chì impedisce di avanzà.

Passu 41: "Dece minuti di determinazione pò esse più putente cà deci anni di dubbitu"

Stu Passu vi cuntarà una storia vera. Hè a storia di u mo amicu Manuel y descrive cumu dece minuti di determinazione pò esse più putente di deci anni di dubbitu. Hè una cumminazzioni di parechji Passi precedenti, cum'è applicà parechji di i so principii. U missaghju daretu à sta storia hà u putere di rivoluzionarà a vostra vita, per motivà voi à fà qualcosa chì ùn avete mai fattu o per sbulicà a vostra rutina. Hè a storia di u saxofone. Questa hè a storia da a bocca di Manuel...

Uni pochi d'anni fà mi prumesse chì questu era l'ultimu annu di a mo vita chì ùn sapia micca ghjucà u saxofone. Aghju sbagliatu. Aghju fiascatu quellu annu, è u prossimu, è u prossimu. Per deci anni sò scunfittu in una battaglia ch'e aghju digià rinunciatu à pudè vince. Ma mi mancava una grande arma chì ogni esse umanu hà: u putere di determinazione. Un ghjornu vi svegliate a matina, fighjate in faccia à quellu nemicu chjamatu pigrizia, è li dite : « Mi dispiace, ma aghju decisu chì oghje vincu ». Partite cum'è un trenu senza freni in una pendenza assai ligera. A pena porta a velocità, ma nimu ùn pò più piantà.

Quandu dite "abbastanza" è pigliate quella decisione chì mancu l'universu sanu puderia piantà ... u vostru corpu sanu sapi.

Hè cusì chì hè accadutu... Era u ghjornu di i trè Re è aghju decisu di dà un saxofonu. Aghju fattu l'acquistu di l'instrumentu in ligna, è un paru di ghjorni dopu l'aghju ricivutu à a mo casa à 13.55: 14.00 pm À 16.00: XNUMX pm I obsessivamente andatu in linea per truvà qualcunu (qualsiasi chì era) per insignà à mè cumu ghjucà. , postu chì ùn aghju micca idea. A XNUMX:XNUMX pm aghju fattu una classa di una ora cù un maestru assai freaky: un toupee di quattru inch, sneakers è una cammisa di skateboarder, è sottu à vint'anni. Era u primu chì aghju trovu. "Aghju dui scopi: u primu hè di amparà à ghjucà u saxofonu oghje. U sicondu hè di ghjucà u saxofonu più famosu in a storia, "Careless whisper". Oh, è pigliate prima di vintiquattru ore sò passate, "L'aghju dettu cù tuttu u candore di u mondu appena aghju apertu a porta di a mo casa. In seguitu m'hà cunfessu chì quandu hà intesu u mo primu ughjettu, hà pensatu chì aghju appena fumatu qualcosa è chì cù u sicondu hà direttamente cunclusu chì eru pazzu.

Mi spiegò cumu sigillate a bocca per chì l'aria ùn scappa micca, induve era ogni nota, cumu si mette e mani, cumu si tene l'instrumentu, cumu si soffia, cumu si mette u dente cù u labbra. Aghju attentu à tuttu, è aghju pruvatu à fà ciò chì hà fattu, ma senza successu. Ùn pudia ancu pruduce un sonu! Nè à ​​cinque, nè à sei, nè à sette di dopu meziornu... Solu cun ellu davanti à mè aghju pussutu caccià un paru di paure di qualcosa, s’ellu ùn hè musica, allora rumore. U restu di u dopu meziornu, dopu à tentativi infiniti per mè stessu, eru solu frustratu. Infine, versu ottu ore dopu meziornu, aghju cuminciatu à fà i primi soni moderatamente decenti; è à a mo sorpresa, una volta chì i primi sonavanu, u restu ghjunse micca cun difficultà, ma cun facilità. Hè cum'è scavà dece metri senza truvà l'oru è dopu truvà una minera sana solu un centimetru più bassu. Ciò chì u tesoru vi dà hè l'ultimu centimetru, ma u so meritu ùn hè micca più grande di quellu di i mille precedenti.

Ùn pudia micca crede, ma avia ghjuntu u mo primu scopu. U ghjornu dopu, aghju cuntinuatu à ghjucà, è dopu à un gran numaru di registrazioni chì anu pruvatu à ottene una sola presa senza fallu, aghju infine riesciutu à piglià una bona presa di u mo preziosu "Careless sussurro". Hè statu ghjucatu bè? Assolutamente. Sonava horrible. Aghju avutu à ghjucà à u flip side? Auguru. Aviu avutu à registrà in pezzi è poi appiccicà quelli pezzi inseme per ottene u colpu finali, ma ùn importava micca. L'avia ottinutu è nimu ùn pudia caccià u gustu di a vittoria. Mi sò addurmintatu nantu à u divano… è surrisu.

Un mese dopu eru in una entrevista in Radio Nacional de España è m'anu dumandatu un pocu di musica ch'e aghju arregistratu. Ùn aghju micca esitatu. Era a mo peghju registrazione ... ma a mo più grande impresa. Puderete dumandassi cumu aghju riisciutu à finisce deci anni di pigrizia. Eccu i mo cunsiglii:

- Ùn vi dumandate micca "perchè sì?" Dì "perchè micca?"

- Quandu vulete ghjucà u saxofonu, u pianoforte o a chitarra, ùn permettenu micca chì u cervellu pensa. Basta à piglià u strumentu è ghjunghje à ellu.

- L'unicu ciò chì ti separa da fà qualcosa chì ùn avete mai fattu hè ... cinque minuti.

– Scrivite nantu à un fogliu in grandi lettere : "Puderaghju?"; è dopu sguassate e duie dumande.

A propositu. Dui note pocu impurtanti nantu à u mo amicu. U primu hè chì, ancu s'è a storia hè vera, u so nome ùn hè micca Manuel. U sicondu hè chì ... vive in u mo specchiu. (Ancu se u menu impurtante hè u prutagunista).

[Ascolta l'intervista originale inserendu stu ligame. Vi sorprenderà: www.88peldaños.com]

@Anghjulu

# The88stepsofagentefeliz

Lascia un Audiolibro