Spasmofilia: una forma dolce di tetania?

Spasmofilia: una forma dolce di tetania?

Finu à avà, duvemu sempre ricorre à parechje definizioni per pruvà à capì chì spasmofilia. Stu termine hè assai cuntruversu perchè ùn hè micca una malatia ricunnisciuta in classificazioni mediche, nè in Francia, nè internaziunale. I circadori ùn anu micca d'accordu; hè pussibule chì u ciclu viziosu di sintomi o ciò chì rende difficiule da precisà.

U più spessu presenta trè sintomi: la fatigue, neurodistonia et ag.

THEipereccitabilità neuromusculare hè identificatu da dui segni prisenti in spasmofilia: segnu di Chvostek (= cuntrazione musculare involuntaria di u labellu supranu in risposta à a percussione da u martellu riflessu di u duttore) è u segnu di portachiavi (= cuntrazzione di a manu di a levatrice).

L'elettromiograma mostra a iperattività elettrica ripetitiva di i nervi periferichi, caratteristica di eccitabilità neuromusculare, da ùn cunfonde cun disconfortu per via di l'ipoglicemia, cù sintomi associati à ipotensione posturale, cun crisi nervosa, o cù attacchi d'ansietà parossistica. I livelli di magnesiu intracellulare ridotti si trovanu spessu cù livelli di calciu è di fosforu nurmale.

E caratteristiche di stu squilibriu sòipersensibilità dipendenza ambientale, vulnerabilità à u stress è a instabilità fisiologica è psiculogica.

Spasmofilia o attaccu tetanicu?

U terminu "spasmofilia" hè largamente adupratu da u publicu generale per discrive l'attacchi d'ansietà cumbinendu difficultà respirem (sensazione di strettezza, soffocazione, iperventilazione) è tetania musculare. I sintomi di spasmofilia, tetania o ancu iperventilazione psichogenica ponu in certi casi esse simili à quelli presenti durante l'attacchi di panicu.

Tuttavia, u cuncettu di spasmofilia hè sempre piuttostu imprecisu in questi ghjorni. Ci hè poca literatura scientifica annantu à questu1 è ci sò purtroppu assai pochi studii epidemiologichi nantu à a spasmofilia perchè, cum'è sindromi simili, a realità di sta malatia hè sempre in dubbitu (hè cunsiderata cum'è malatia psichiatrica). Sicondu e classificazioni in vigore (u famosu "DSM4", Classificazione americana di e malatie mentali), a spasmofilia hè una forma patologica di ansietà. Attualmente entra in a categuria di " disordine di u panicus ». Tuttavia, luntanu da esse una nuzione recente, a ricerca nantu à a spasmofilia esistia dighjà à a fine di u 19st Sèculu.

nota: Difficultà respiratorii o prublemi tetanichi ùn sò micca sempre sinonimi di un attaccu d'ansietà. Parechje malatie ponu causà sti tipi di sintomi (asma, per esempiu), è hè impurtante cunsultà u vostru duttore in ogni casu per avè u diagnosticu currettu.

Quale hè affettatu?

L'attacchi d'ansietà si verificanu u più spessu in ghjovani (trà 15 è 45 anni) è sò assai più frequenti in donne chè in l'omi. Si dice chì sò più cumuni in i paesi sviluppati.

Cause di a malatia

I meccanismi di spasmofilia implicanu probabilmente assai fattori di a biologicu, psicologicu, lascivious et cardio-rispiratoriu.

Sicondu alcune teorie, questu seria un inappropriata o eccessiva reazione à u stress, l'ansietà, o l'ansietà chì scatenanu l'iperventilazione (= accelerazione di a frequenza respiratoria) chì stessa amplificherebbe a reazione d'iperventilazione finu à l'attacu di tetania musculare. Cusì, diverse situazioni di paura è d'ansietà (cumpresu quella di ùn pudè respirà) ponu inizià l'iperventilazione, chì pò causà sè stessu certi sintomi, è in particulare vertigini, intorpidimentu di i membri, tremori è palpitazioni2.

Queste sintomi aghjustanu a paura è l'ansietà. Hè dunque un cercu viciosu chì hè autosufficiente.

Questa modalità di reazione hè probabilmente assai cunsumante di magnesiu è puderia predisporre à a carenza cronica di magnesiu intracellulare. Inoltre, a nostra dieta sempre più povera in magnesiu (per via di u raffinamentu è di u metudu di cucina) puderia peghju stu deficit.

A fragilità genetica assuciata à gruppi di tessuti identificati di recente (HLA-B35) predispone u 18% di a pupulazione in i paesi industrializati à sviluppà spasmofilia.

Per i specialisti medichi chì travaglianu nantu à u situ www.sommeil-mg.net (medicina generale è sonnu), un deficit in l'efficienza di u sonnu si crede chì hè a causa di spasmofilia:

1. U sonnu hè ghjudicatu secondu u svegliu è pare evidente chì quellu di i spasmofili ùn ghjoca più u so rolu, postu chì hè à u svegliu chì a fatica hè a più intensa;

2. L'aumentu spessu prisente di a diuresi nutturna (si alza parechje volte durante a notte per urinà) hè a cunsequenza di u crollu di un sistema "antidiureticu";

3. La neurodistonia hè l'altra cunsequenza di sta inefficienza di u sonnu;

4. Le natura voluntarista di i pazienti (stu persunagiu resistente li permette di luttà per un bellu pezzu da soli contr'à a so malatia): "hè vera, sò stancu, ma tengu" ... finu à u crisi. Cum'è a prova di u rifiutu incondiziunale di qualsiasi permessu malatu appena a crisa hè passata. Queste personalità sò spessu altruiste è iperattivi. Per noi, a crisa hè u primu segnu di scumpensamentu di u sonnu nantu à un terrenu di insufficienza funzionale di sonnu. U peghju di a fatica pò purtà à ritratti più severi è disabilitanti chì saranu spressi in modu iperalgesicu cum'è in fibromialgia o in modu astenicu cum'è in u sindrome di fatica cronica (CFS). In pratica, a crisa si ferma appena un sedativu hè abbastanza putente per "taglià u sonu di l'alarma", ciò chì permette di affirmà chì l'efficacità rimarchevuli di benzodiazepines (una famiglia di ansiolitici) in questa situazione (à una dose sola ma sufficiente) cunferma a natura neurodistonica di u malessere è duverebbe indicà à un gestione cronobiologica. À u nostru parè, ogni crisa hà u valore di un signale scumpensatu "hyposleep", da quì l'importanza di stu trattamentu.

Cursu è pussibuli cumplicazioni

E reazzioni spasmofiliche sò spessu associate calata significativa di a qualità di vita è pò purtà à disordini assai disabilitanti cum'è impauritu di sorte, esse in prisenza di stranieri o participà à varie attività suciali o prufessiunali (agorafobia secondaria). In alcune persone, a frequenza di l'attacchi hè assai alta (parechji per ghjornu), questu hè chjamatu disordini di panicu. U risicu di depressione, penseri suicidi, di l'attu suicida, diabusu l'usu di droghe o alcolu hè aumentatu in frequenti attacchi di panicu3.

Tuttavia, cù una gestione adatta, hè pussibule di cuntrullà questa ansietà è riduce a frequenza di crisi.

Lascia un Audiolibro