Russula queletii (Russula queletii)
- Divisione: Basidiomycota (Basidiomycetes)
- Suddivisione: Agaricomycotina (Agaricomycetes)
- Classe: Agaricomycetes (Agaricomycetes)
- Sottoclasse: Incertae sedis (di posizione incerta)
- Ordine: Russulales (Russulovye)
- Famiglia: Russulaceae (Russula)
- Genere: Russula (Russula)
- Type: Russula queletii (Russula Kele)
:
- Russula sardonia f. di u scheletru
- Russula flavovirens
Russula Kele hè cunsideratu unu di quelli pochi russula chì ponu esse facilmente identificati da a cumminazione di e seguenti caratteristiche:
- a predominanza di fiori viole in u culore di u cappellu è i gammi
- crescente vicinu à i coniferi
- stampa di spore di crema bianca
- gustu piccante
Forme micorrize cù coniferi, in particulare cù spruces è certi tipi di pini ("pini di dui agulla", pini di dui agulla). Curiosamente, a russula europea Kele hè cunsiderata cum'è più assuciata cù l'abeti, mentri l'America di u Nordu venenu in duie "versioni", alcune assuciate cù spruce è altre assuciate cù pini.
testa: 4-8, finu à 10 centimetri. In a ghjuventù hè carnosa, semicircular, convex, più tardi - pianu-convex, procumbent with age, depressed procumbent. In esemplari assai vechji, u bordu hè impannillatu. Sticky, sticky in ghjovani funghi o in u tempu umitu. A pelle di u capu hè liscia è brillanti.
U culore di u caprettu in i ghjovani specimens hè scuru negru-violettu, poi diventa purpura scuru o marronu-viole, cherry-violet, viole, purpura-marronu, qualchì volta sfumature verduli pò esse prisenti, soprattuttu à longu i bordi.
piastre: largamente aderente, magre, biancu, diventendu cremosu cù l'età, dopu giallu.
Jambe: 3-8 centimetri di longu è 1-2 centimetri di grossu. U culore hè purpura pallidu à viole scuru o purpura rosatu. A basa di u troncu pò esse culurita in sfumature di giallu.
Liscia o ligeramente pubescente, matte. Spessa, carnosa, sana. Cù l'età, i vuoti formanu, a polpa diventa fragile.
Pulp: biancu, densu, seccu, fragile cù l'età. Sottu a pelle di u cappellu - viola. Quasi ùn cambia micca u culore nantu à u tagliu è quandu hè dannatu (pò turnà giallu un pocu).
polvere di spore: biancu à crema.
Controversia: ellissoide, 7-10 * 6-9 microns, verrucosa.
Reazzioni chimiche: KOH nantu à a superficia di u capu pruduce culori rossi-aranciu. Sali di ferru nantu à a superficia di u troncu: rosa pallidu.
ciavuru: piacevule, quasi indistinguibile. Certe volte pò sembra dolce, à volte fruttatu o agru.
Taste: causticu, tagliu. Dispiacevule.
Crece solu o in picculi gruppi in boschi coniferi è misti (cù spruce).
Si trova da a mità di l'estiu à a fini di u vaghjimu. Diversi fonti indicanu diversi intervalli: Lugliu - Settembre, Aostu - Settembre, Settembre - Ottobre.
Ampiamente distribuitu in l'Emisferu Nordu (possibilmente in u Sud).
A maiò parte di e fonti classificanu u fungo cum'è inedible per u so gustu dispiacevule è pungente.
Probabilmente u fungo ùn hè micca velenoso. Dunque, quelli chì volenu ponu sperimentà.
Forsi, immergendu prima di salate aiuta à sbarazzarsi di l'acidità.
Una cosa hè chjara: quandu si facenu esperimenti, hè cunsigliu per ùn mischjà Kele russula cù altri funghi. Cusì ùn saria micca una pietà s'ellu ci vole à ghjittà.
Hè divertente chì e diverse fonti descrizanu in modu cusì diversu chì parte di u tappu hè facilmente sbuchjata. Cusì, per esempiu, ci hè una menzione chì questu hè "russula cù a pelle senza peeling". Ci hè infurmazione chì a pelle hè facilmente eliminata da a mità è ancu 2/3 di u diametru. S'ellu dipende di l'età di u fungus, di u clima o di e cundizioni di crescita ùn hè micca chjaru. Una cosa hè ovvia: sta russula ùn deve esse identificata nantu à a basa di "pelle removable". Comu, però, è tutti l'altri tipi di russula.
Quandu si secca, Russula Kele conserva quasi cumplettamente u so culore. U cappucciu è u troncu restanu in a listessa gamma viole, i platti acquistanu un tintu giallu soru.
Foto: Ivan