cuntenutu
- 1. Aghjunghjenu l'ansietà di l'adulescente.
- 2. Forzanu un adulescente à fà ciò ch'ellu hà a paura di troppu prestu.
- 3. Fighjenu pressione nantu à un adulescente è pruvate à risolve i so prublemi per ellu.
- 4. Si sentenu chì l'adulescente li manipula.
- 5. Ùn capiscenu micca l'ansietà
- Per sustene un adulescente ansioso, avete prima bisognu
Un zitellu allegru è spensieratu, avè maturatu, si trasforma in un adulescente ansioso è inquietu. Il évite ce qu'il adorait autrefois. È ghjunghje à andà à a scola pò esse un miraculu. Un psicologu di u zitellu avvirtenu nantu à i sbagli tipici chì i genitori di tali zitelli facenu.
Cumu pò aiutà i genitori? Prima, capisce ciò chì ùn deve micca fà. L'ansietà in l'adulescenti si manifesta in listessa manera, ma a reazione di i genitori differisce, secondu u stilu di educazione aduttatu in a famiglia. Eccu 5 errori cumuni di genitori.
1. Aghjunghjenu l'ansietà di l'adulescente.
I genitori pietà u zitellu. Vulenu allevà a so ansietà. Pruvanu di fà tuttu ciò chì hè pussibule per questu.
- I zitelli cessanu di andà à a scola è passanu à l'apprendimentu remoto.
- I zitelli anu a paura di dorme solu. I so genitori li lascianu dorme cun elli tuttu u tempu.
- I zitelli anu a paura di pruvà cose novi. I genitori ùn li incuragiscenu micca à esce da a so zona di cunfortu.
L'assistenza à u zitellu deve esse equilibratu. Ùn spinghja micca, ma ancu incuraghjenu à pruvà à superà e so paure è sustenelu in questu. Aiutate u vostru zitellu à truvà modi per affruntà l'attacchi d'ansietà, incuraghjenu a so lotta in ogni modu pussibule.
2. Forzanu un adulescente à fà ciò ch'ellu hà a paura di troppu prestu.
Stu errore hè esattamente u cuntrariu di u precedente. Certi genitori pruvate troppu aggressivu per trattà cù l'ansietà di l'adulescente. Hè difficiuli per elli à fighjulà u zitellu soffrenu, è pruvate à fà affruntà a so paura in faccia. E so intenzioni sò i migliori, ma l'implementanu in modu incorrectu.
Tali genitori ùn capiscenu micca ciò chì l'ansietà hè. Crèdenu chì si furzà i zitelli à affruntà a paura, allora passa immediatamente. Forzà un adulescente à fà qualcosa per quale ùn hè ancu pronta, pudemu solu aggravà u prublema. U prublema richiede un approcciu equilibratu. Dà a paura ùn aiuterà micca un adulescente, ma troppu pressione pò ancu avè un risultatu indesevule.
Insegne à u vostru adulescente à superà e piccule difficultà. Grandi risultati venenu da picculi vittorie.
3. Fighjenu pressione nantu à un adulescente è pruvate à risolve i so prublemi per ellu.
Certi genitori capiscenu ciò chì l'ansietà hè. Capiscanu cusì bè chì pruvate di risolve u prublema per i so figlioli stessi. Leghjenu i libri. Fate psicoterapia. Pruvate di guidà u zitellu cù a manu per tutta a strada di a lotta.
Hè dispiacevule per vede chì u zitellu ùn risolve i so prublemi quant'è vo vulete. Hè una vergogna quandu avete capitu chì cumpetenze è capacità un zitellu hà bisognu, ma ùn li usa micca.
Ùn pudete micca "luttà" per u vostru zitellu. Sè vo circate di luttà più forte chì l'adulescente stessu, ci sò dui prublemi. Prima, u zitellu principia à ammuccià l'ansietà quandu u cuntrariu deve esse fattu. Siconda, si sente un pesu insupportable nantu à ellu stessu. Certi zitelli rinuncianu solu per quessa.
Un adulescente deve risolve i so prublemi. Pudete solu aiutà.
4. Si sentenu chì l'adulescente li manipula.
Aghju scontru parechji genitori chì eranu cunvinti chì i zitelli utilizanu l'ansietà cum'è una scusa per fà u so modu. Dicenu cose cum'è: "Hè troppu pigro per andà in a scola" o "Ùn hà micca paura di dorme sola, li piace solu dorme cun noi".
A maiò parte di l'adulescenti sò vergogna di a so ansietà è farà tuttu per sguassà u prublema.
Se sente chì l'ansietà di l'adulescente hè una forma di manipulazione, reagisce cù irritazione è punizioni, chì i dui aggravanu i vostri paure.
5. Ùn capiscenu micca l'ansietà
Spessu sente da i genitori: "Ùn capiscu micca perchè ella hà paura di questu. Ùn li hè mai accadutu nunda di male. » I genitori sò turmentati da i dubbi: "Forse ellu hè bullying à a scola?", "Forse ella hà un traumu psicologicu chì ùn sapemu micca?". Di solitu, nunda di questu succede.
A predisposizione à l'ansietà hè largamente determinata da i geni è hè ereditata. Tali zitelli sò propensi à l'ansietà da a nascita. Questu ùn significa micca chì ùn ponu micca amparà à trattà cù u prublema è superà. Solu significa chì ùn deve micca circà senza fine per a risposta à a quistione "Perchè?". L'ansietà di l'adulescente hè spessu irrazionale è senza relazione cù qualsiasi avvenimenti.
Cumu aiutà un zitellu? In parechji casi, un psicoterapeuta hè necessariu. Chì ponu fà i genitori?
Per sustene un adulescente ansioso, avete prima bisognu
- Ricunniscite u tema di l'ansietà è truvate ciò chì provoca.
- Insegne à u vostru zitellu à affruntà i convulsioni (yoga, meditazione, sport).
- Incuragisce u zitellu à superà l'ostaculi è i difficultà causati da l'ansietà, cuminciendu cù u faciule, passendu gradualmente à u più difficiule.
Circa l'autore: Natasha Daniels hè un psicologu di u zitellu è mamma di trè figlioli.