PSICOLOGIA

Chì s'appoghjanu in un mondu induve e tradizioni sò obsoleti, l'esperti ùn ponu micca ghjunghje à un cunsensu, è i criterii per a norma sò tremuli cum'è sempre? Solu nantu à a vostra intuizione.

Quale è chì pudemu confià in u nostru mondu chì cambia rapidamente? Nanzu, quandu eramu superati da i dubbiti, pudemu cunfidassi di l'antichi, sperti, tradizioni. Hanu datu criteri per a valutazione, è l'avemu utilizatu à a nostra discrezione. In l'area di i sentimenti, in a cunniscenza di a moralità o in termini prufessiunali, avemu ereditatu normi da u passatu chì pudemu cunfidassi.

Ma oghje i criterii cambianu troppu rapidamente. Inoltre, qualchì volta diventanu obsoleti cù a listessa inevitabbilità cum'è mudelli di smartphone. Ùn sapemu più chì regule da seguità. Ùn pudemu micca più riferite à a tradizione quandu risponde à e dumande nantu à a famiglia, l'amore o u travagliu.

Questu hè u risultatu d'una accelerazione senza precedente di u prugressu tecnulugicu: a vita cambia in fretta quant'è i criteri chì permettenu di valutà. Avemu bisognu à amparà à ghjudicà a vita, i travaglii prufessiunali, o storie d'amore senza ricorrere à criteri predeterminati.

Quandu si tratta di intuizione, l'unicu criteriu hè l'absenza di criteri.

Ma fà ghjudiziu senza usà criteri hè a definizione di l'intuizione.

Quandu si tratta di intuizione, l'unicu criteriu hè l'absenza di criteri. Ùn hà nunda, ma u mo «I». È imparu à fidà di mè stessu. Aghju decisu di stà à sente à mè stessu. In fatti, ùn aghju guasi micca scelta. Cù l'antichi ùn mettenu più in luce nantu à u mudernu è l'esperti chì si disputanu, hè in u mo interessu d'amparà à cunfidassi di mè stessu. Ma cumu fà? Cumu sviluppà u rigalu di l'intuizione?

A filusufìa di Henri Bergson risponde à sta quistione. Avemu bisognu à amparà à accettà quelli mumenti quandu simu cumpletamente «presenti in noi stessi». Per ottene questu, unu deve prima ricusà di ubbidisce à "verità generalmente accettate".

Appena d'accordu cù una verità indiscutibile accettata in a sucità o in qualchì duttrina religiosa, cù u suppostu «sensu cumunu» o cù trucchi prufessiunali chì anu pruvatu efficaci per l'altri, ùn mi permette micca di utilizà l'intuizione. Dunque, avete bisognu di pudè «disamparare», per scurdà di tuttu ciò chì hà amparatu prima.

Avè l'intuizione significa osà andà in a direzzione opposta, da u particulare à u generale.

A seconda cundizione, aghjusta Bergson, hè di piantà di sottumette à a dittatura d'urgenza. Pruvate di separà l'impurtante da l'urgente. Questu ùn hè micca faciule, ma permette di ricunquistà un pocu di spaziu per l'intuizione: mi invitu à sente prima di tuttu à mè stessu, è micca à i gridi di "urgente!", "rapidamente!".

Tuttu u mo essa hè implicatu in l'intuizione, è micca solu u latu raziunale, chì ama assai i criteri è prucede da cuncetti ginirali, poi appricà à casi particulari. Avè l'intuizione significa osà andà in a direzzione opposta, da u particulare à u generale.

Quandu fighjate un paisaghju, per esempiu, è pensate: "Questu hè bellu", ascolte a vostra intuizione: principiate da un casu particulari è permettenu di fà ghjudizii senza applicà criteri pronti. Dopu tuttu, l'accelerazione di a vita è u ballu pazzo di criteri davanti à i nostri ochji ci dà una chance storica di sviluppà u putere di l'intuizione.

Pudemu aduprà?

Lascia un Audiolibro