Cumu crià un zitellu ottimista

Facemu u nostru megliu per desiderà chì i nostri figlioli crescenu cum'è persone allegre, cunfidenti in elli stessi è in u futuru. Ma simu capaci di inculcà in elli una attitudine cusì pusitiva versu u mondu, se noi stessi ùn simu micca sempre in u cuntrollu di a situazione?

Ùn ci hè micca un tali sughjettu in u curriculum di a scola. Cum'è, però, nimu insignà ottimisimu in casa. "Spessu dumandu à i genitori chì qualità cercanu di sviluppà in i so figlioli, è ùn anu mai parlatu ottimisimu", dice u psicologu è coach Marina Melia. - Perchè? Probabilmente, sta parolla significa ingenuità, una mancanza di pensamentu criticu, una tendenza à fighjà u mondu à traversu i vetri rosati. In fattu, una attitudine di affirmazioni di a vita ùn annulla micca una percepzione sobria di a realità, ma cuntribuisce à a resilienza à e difficultà è a vuluntà di ottene scopi.

"U pensamentu ottimista hè basatu annantu à a fiducia in sè stessu, a capacità di truvà una suluzione à ogni prublema, è persevere", ricorda u psicologu pusitivu Oleg Sychev. Ma i genitori cù una visione diversa è pessimista di a vita ponu insignà stu zitellu?

Da una banda, i zitelli imparanu involuntariamente a nostra attitudine à u mondu, adopranu attitudini, azzioni, emozioni. Ma da l'altra banda, "un pessimista chì hà ammaistratu i principii di u pensamentu pusitivu assai prubabilmente diventa un "ottimistu amparatu", una persona più equilibrata, resistente à e difficultà è constructiva", crede Oleg Sychev. Allora i chances di creà in un zitellu una attitudine pusitiva versu elli stessi è u mondu in un genitore psicologicu cumpetente sò grandi.

1. Rispondi à i so bisogni

Un zitellu scopre u mondu. Esce bravamente da l'ambienti familiari, prova, sniffs, tocca, face i primi passi. Lasciallu sperimentà hè impurtante, ma micca abbastanza. "Per chì un zitellu gode di l'azzioni indipendenti è ùn perde micca interessu in e ricerche, hà bisognu di supportu adultu, una risposta puntuale à i so bisogni", nota Oleg Sychev. "Innò, si abitua à aspittà u peghju, prima da e persone vicine, è dopu da u mondu sanu".

Supporta e so iniziative, ascolta, risponde à e dumande è ùn vi scurdate di sparte ciò chì vi rende felice - intruducelu à a musica, a natura, a lettura, lasciate fà ciò chì l'interessa. Ch'ellu cresce cù a cunvinzione chì a vita prepara assai gioia. Questu hè abbastanza per sforzà per u futuru.

2. Mantene a so credenza in successu

Un zitellu chì spessu affruntà i prublemi insolubili accumula una sperienza di frustrazione è impotenza, i pinsamenti senza speranza appariscenu: "Ùn possu micca riesce", "Ùn ci hè nunda di pruvà", "Sò incapaci", etc. Chì duveranu fà i genitori. ? Repetite senza fine "Avete finitu, pudete"? "Hè sensu di lodare è incuragisce un zitellu quandu u compitu hè in u so putere, quandu hè digià vicinu à u risultatu è ùn manca solu perseveranza", spiega Oleg Sychev. "Ma se e difficultà sò ligati à una mancanza di cunniscenze è di cumpetenze o di una mancanza di capiscitura di ciò chì cambia in e so azzioni, serà più utile micca di pacà nantu à u spinu, ma di suggerisce dolcemente ciò chì è cumu fà, per aiutali à ammaistrà e cumpetenze / cunniscenze chì li mancanu ".

Incuraghjenu u vostru zitellu à sente chì ogni prublema pò esse risolta da u so propiu (se fate più sforzu, truvate più infurmazione, amparà un cursu megliu d'azzione) o cù l'aiutu di l'altru. Ricurdatelu chì hè normale di cercà sustegnu, assai travaglii ponu esse risolti solu inseme è altri seranu felici di aiutà è in generale di fà qualcosa inseme - hè fantasticu!

3. Analizà e vostre riazzioni

Avete nutatu ciò chì di solitu dite à i zitelli in casu di i so sbagli è i sbagli? "A so propria percepzione dipende largamente da e nostre reazioni", spiega Marina Melia. U zitellu inciampava è cascò. Chì hà da sente ? A prima opzione: "Chì sì goffa! Tutti i zitelli sò cum'è i zitelli, è questu certamente cullerà tutti i bumps. È u sicondu : « Va bè, succede ! A strada hè aspra, fate attenzione ".

O un altru esempiu: un scolarettu hà purtatu un deuce. A prima variante di a reazione: "Hè sempre cusì cun voi. Sembra chì ùn avete micca idea di tuttu. " È u sicondu : « Probabilmente ùn avete micca preparatu bè. A prossima volta duvete prestu più attenzione à risolve esempi.

"In u primu casu, credemu chì tuttu torna sempre male per un zitellu è "ciò chì fate hè inutile", spiega l'espertu. - È in u sicondu, l'avemu fattu sapè chì una mala sperienza l'aiuterà à affruntà e difficultà in u futuru. Missaghju pusitivu di i genitori: "Sapemu cumu risolve questu, ùn avemu micca retrocede, cercemu opzioni è uttene un bonu risultatu".

4. Cultivate l'abitudine di a perseveranza

Un casu cumuni: un zitellu, avè appena scontru fallimentu, abbanduneghja ciò chì hà cuminciatu. Cumu insignà à ùn dramatizà i sbagli? "Dumandate ciò chì, in u so parè, hè a causa di e difficultà", suggerisce Oleg Sychev. "Aiutatelu à scopre chì ùn si tratta micca tantu di capacità, ma di u fattu chì un tali compitu richiede più sforzu, più cunniscenze è cumpetenze chì ponu esse acquistate se ùn rinunzià micca è sforzate per u scopu".

Enfatizendu u rolu di u sforzu è a perseveranza hè particularmente impurtante. "A cosa principal hè micca di rinunzià! S'ellu ùn funziona micca avà, funziona più tardi, quandu avete capitu / amparate qualcosa chì avete bisognu / truvate qualcunu chì vi pò aiutà ". Ùn hè micca tantu a riescita di u risultatu chì si merita lode, ma u sforzu : « Siete grandi ! Hà travagliatu cusì duru, hà amparatu assai mentre risolve stu prublema! Et il a obtenu un résultat bien mérité ! » Lode cum'è questu rinforza l'idea chì a perseveranza risolverà ogni prublema.

"Quandu discute e cause di prublemi, evite e paraguni negativi cù l'altri persone", ricorda u psicologu. Sè vo avete intesu da a vostra figliola chì "ùn disegnà micca cusì cum'è Masha", dite chì tutti diferendemu l'un l'altru in capacità è cumpetenze, cusì ùn ci hè nunda di paragunà cù l'altri. L'unica diferenza veramente impurtante chì ultimamente porta à un risultatu hè quantu sforzu è perseveranza una persona mette in u scopu di ghjunghje.

5. Facilitate a so cumunicazione in un ambiente sicuru

I zitelli chì sò pessimisti pò esse un pocu menu sociable è più reticent in relazioni cù l'altri per via di e so aspettative negative è a sensibilità à u rifiutu. Calchì volta s'assumiglia a timidezza. "Un zitellu timido chì sperimenta difficultà di cumunicazione pò esse benefiziu di ogni sperienza chì rinforza e so aspettative pusitive", dice Oleg Sychev.

Prima di tuttu, i genitori stessi anu da evitari valutazioni negativi è più spessu ricurdate cun ellu i so rializazioni, ancu modesti. E in più, hè desideratu di pianificà situazioni di cumunicazione in un ambiente sicuru induve u zitellu hè accettatu è rispettatu, induve si senti cumpetente. Questu pò esse cumunicazione cù i zitelli più ghjovani o classi in u so circulu favuritu, induve ellu riesce assai. In un ambiente cusì còmode, u zitellu hè menu paura di a critica è a cundanna di l'altri, riceve emozioni più pusitivi è s'abitua à fighjà u mondu cun interesse è speranza.

Lascia un Audiolibro