Prufittate ogni ghjornu: a storia di una ghjovana donna

😉 Salute cari lettori ! Chì felicità hè quandu una persona hè sana, micca sola è ci hè un tettu sopra a so testa. Amici, godite ogni ghjornu, ùn vi arrabbiate micca per i bagaglii, ùn accumule micca risentimentu in sè stessu. A vita hè fugace !

Passate menu tempu à circà "rags di moda" è cose innecessarii, è più spessu esse in natura. Cumunicà cù i so amati, godite ogni ghjornu! Pigliate a cura di sè stessu, fighjate a vostra salute, ùn pospone micca a visita à u duttore. Dopu tuttu, u diagnosticu puntuale è u trattamentu spessu ci portanu luntanu da a morte. Vive quì è avà! Prufittate ogni ghjornu!

"Trova" accidentale

A terra hè sparita da sottu à i mo pedi quandu aghju amparatu chì u tumore in u mo pettu era malignu è chì era necessariu di fà l'operazione u più prestu pussibule - allora ci saria una chance di sopravvive ...

Mi ricordu di quella sera à u più chjucu dettu. Riturnatu in casa incredibbilmente stancu è sunniatu solu trè cose: piglià una duscia, manghjà è andate à lettu. Solu circa trè - in questa sequenza.

Pigliò una duscia è svitò u cappucciu di u gel chì avia compru in a strada. Smelled - u gel smelled like a prato d'estiu. "Picculi gioie di a nostra vita", aghju pensatu, applicà una scuma fragrante à a mo pelle è cuminciò à massaggiate u corpu.

Aghju ancu chjusu l'ochji cun piacè - era cusì bellu! Paria ch'e aghju lavatu micca solu a polvera, u sudore è a fatigue, ma tutti l'agitazioni, tutti i prublemi di un ghjornu freneticu ...

U palmu chì massaggiava u pettu manca di colpu "stumped" in un tipu di sigillo. Aghju congelatu. Lavatu in fretta a scuma. L'aghju sentitu di novu - sottu à a pelle, i mo ditte sentu chjaramente un "pebble" duru di a dimensione di un grande fagiolo. Sentu un friddu, cum'è s'ellu ùn era micca sottu à una duscia calda, ma immersi in una fossa di ghiaccio.

Da u stupore sò stata tirata da u bang di a porta di a porta - Maxim hà tornatu da u travagliu. Aghju lasciatu u bagnu.

– Ehi ! Cumu era a to ghjurnata? – disse, basgiendu u so maritu.

– Cumu puderia passà ? Cù sta riurganizazione, simu stati in una casa di pazzi per a seconda settimana ! Chì ci hè per cena ? A fame cum'è un cane !

Aghju rinfriscatu un arrosto è mette un platu davanti à u mo amatu.

- Grazie. Dammi un po’ di pepe… E tagliate un po’ di pane. E a to faccia ?

– A faccia hè cum’è una faccia, ci sò peggiu.

Cume allora aghju trovu a forza di scherzà, è ancu stringhje fora una semblanza di un surrisu - solu Diu sà! Maxim spinse a piastra versu ellu.

– Solu una sorta di pallidu… È una sorta di turbata. Prublemi ? Damn, l'arrostu hè cumplitamenti senza salitu ! Dammi un pò di sale ! È choucroute, se manca.

Dopu avè messu u salinu è una ciotola di col nantu à a tavula, u mo maritu s'hè scurdatu chì aghju avutu "qualcosa di sbagliatu cù a mo faccia", è ùn hà micca dumandatu più nantu à i mo prublemi.

U sonnu hè u signale di u corpu

Ùn aghju micca dormitu per un bellu pezzu quella notte. Avete sentitu paura ? Forsi micca ancu: per parechje ore in una fila aghju pruvatu à cunvince chì questu hè un wen ordinariu. Prima di dorme, mi sentu meccanicamente u mo pettu - u "fagiolo" era in u locu. Aghju ricurdatu di a mo eroina preferita è, cum'è ella, decisu: "Pensaraghju à dumane".

È tandu… allora aghju decisu di ùn pensà à tuttu ! À u principiu era pussibule ... Ma un ghjornu aghju avutu un incubu.

Cum'è s'ellu caminassi per un longu corridore illuminatu da una luce blu di morte brillanti, aghju ghjuntu à l'unica porta à a fine, l'aghju apertu è mi ritruvu... in u cimiteru. Mi svegliu in un sudore friddu. Maxim durmia accantu à mè, è aghju stesu, paura di spustà, per ùn svegliallu.

Una settimana dopu, aghju avutu u listessu sognu di novu, è dopu. Dopu à una di sti notti, aghju decisu chì ùn pudia più suppurtà, è a matina dopu sò andatu à u duttore.

Una sentenza terribile

"Tumore malignu ... U più veloce l'operazione, più probabilità", aghju dettu dopu à l'esame.

Aghju u cancer ?! Hè impussibile ! Sò sanu sanu, nunda mi ferisce ! È u fagiolu stupidu in u mo pettu... Cusì discretu, mi sò inciampatu annantu à questu per accidenti ... Ùn pò esse ch'ella di colpu una volta - è sguassatu tutta a mo vita !

– U sabbatu andemu à i Smirnov, – ricurdò Maxim à a cena.

- Ùn possu micca. Avete da andà solu.

– Chì tippu di capricci ? - s'hè arrabbiatu. - Dopu tuttu, avemu prumessu ...

– U puntu hè… In generale, và à l’uspidale ghjovi.

– Qualcosa cum’è una donna ?

– Maxim, aghju cancru.

U maritu… ridia. Di sicuru, era una risata nervosa, ma hà ancu tagliatu i mo nervi nudi cù un cuteddu.

– Ùn aghju micca pensatu ch’è vo site cusì alarmista ! Chì site, un duttore, per fà tali diagnostichi per sè stessu? Prima ci vole à passà un esame approfonditu ...

- Aghju passatu l'esame.

– Chì ?! Allora a sapete dapoi un bellu pezzu è ùn m'avete micca dettu nunda ?!

– Ùn ti vulia micca preoccupari…

Mi guardò cun tale furia, cum'è s'ellu ùn avia cunfessu micca di malatia, ma di tradimentu. Ùn hà micca dettu nunda, ùn hà mancu manghjatu a cena - andò in a camara, sbattendu forte a porta. M'aghju tenutu inseme per tantu tempu, aghju tenutu in cuntrollu per tantu tempu, ma quì ùn aghju micca pussutu suppurtà - aghju scoppiatu in lacrime, falendu a testa nantu à a tavula. È quandu si calmò è hè ghjuntu in a stanza, Max ... era digià dorme.

In l'uspidale

Mi ricordu di tuttu ciò chì successe dopu cum'è in una nebbia. Pensieri tristi. Sala di spitali. A gurney nantu à quale mi portanu à a sala operatoria. A luce accecante di e lampade in sopra... "Nadia, conta à voce alta..." Unu, dui, trè, quattru...

A fossa nera di u nunda ... hè apparsu. Dolorosamente! Diu, perchè face tantu male ?! Nunda, sò forte, possu suppurtà ! A cosa principal hè chì l'operazione hè successu.

Induve hè Maxim? Perchè ùn hè micca intornu ? Iè, sò in l'unità di terapia intensiva. I visitori ùn sò micca permessi quì. Aspitteraghju, aghju pacienza… aspittaraghju. Max hè ghjuntu appena mi sò trasferitu in una sala regulare. Hà purtatu u pacchettu è stava cun mè ... sette minuti.

E so prossime visite sò diventate un pocu più longu - pareva ch'ellu era digià pensatu à cumu si abbandunà u più prestu pussibule. Avemu appena parlatu. Forse, nè ellu nè mè sapiamu ciò chì dicenu.

Una volta chì u maritu hà ammissu:

– L’odore di l’uspidale mi fa male ! Cumu pudete solu stà?

Ùn sò micca sapè cumu sopravvive. U maritu curria per uni pochi di minuti, è ancu micca ogni ghjornu. Ùn avemu micca figlioli. I mo parenti murìu è a mo surella più chjucu campava luntanu. Innò, ella, di sicuru, sapia di l'operazione, si precipitò in appena ch'elli avianu permessu di visità mè, è hà passatu tuttu u ghjornu vicinu à u mo lettu, è poi andò in casa, dicendu:

– Vidite, Nadenka, aghju lasciatu i zitelli cù a so mamma, è hè digià vechja, ùn pò micca vede daretu à elli. mi dispiace caru...

Unu. Per nunda. Solu cù u dulore è a paura ! Sola in quellu mumentu quandu a maiò parte di tuttu aghju bisognu di sustegnu ... "A cosa hè chì Maxim ùn pò micca sopportà l'uspitali", si persuade. - Torneraghju in casa, è a persona più vicina sarà di novu vicinu à mè ... "

Cumu aspittava u ghjornu di l'alta ! Quantu era cuntentu quandu hè ghjuntu ! Dighjà a prima notte dopu à u mo ritornu in casa, Max hà fattu un lettu per ellu stessu nantu à u divano in u salottu:

– Serà più còmuda per voi di dorme solu. Puderaghju inavvertitamente ferite.

Nisun sustegnu

Infinite giornate dolorose si trascinavano. In vain speru u sustegnu di u mo maritu ! Quand'ella si alzò, era digià à u travagliu. È vultò tuttu dopu... Ci era ghjorni chì ùn ci si vedemu à pena. Aghju nutatu chì di pocu tempu Maxim hà pruvatu à evità u cuntattu fisicu cun mè.

Una volta u mo maritu intrutu in u bagnu mentre mi lavava. Disgust è timore - hè ciò chì si riflette nantu à a so faccia. Dopu qualchì tempu, mi sò prescrittu un cursu di quimioterapia. Quantu ingenu era quandu pensava chì a chirurgia era u peghju! Diu cuncede chì ùn sapete mai chì tipu di turmentu una persona sperimenta dopu a "chimica".

Mentre era sottumessu à prucessi in l'uspidale - era un infernu vivu! Ma ancu dopu à vultà in casa, ùn mi sentu assai megliu ... Nimu m'hà visitatu. Ùn hà dettu à nimu di i so cunnisciuti di a so malatia : hà a paura ch'elli si cumportanu cum'è s'elli eranu ghjunti à u mo funerale.

Sò venutu cù ogni tipu d'attività per distractà in una certa manera, ma puderia pensà solu à una cosa: s'ellu possu vince a malatia, o mi vincerà ... Quella matina era cusì assorbutu in questi pinsamenti chì ùn aghju micca. ancu capisce ciò chì Maxim parlava.

– Nadia… Partu.

– Eh iè… Serete tardi oghje ?

– Ùn vinaraghju oghje. È ancu dumane. Mi senti? Sapete ciò chì vogliu dì ? ti lasciu. Per sempre è sempre.

- Perchè? Ella dumandò tranquillamente.

"Ùn possu più esse quì. Questu hè un cimiteru, micca una casa !

Ùn site micca un straneru per noi !

Sò statu lasciatu solu. Aghju peghju ogni ghjornu. Ùn pudia micca affruntà parechji casi. Ùn possu micca? È ùn hè micca necessariu! Nimu hà bisognu di ogni modu... Una volta, à l'atterrissimu, aghju persu a cuscenza.

– Chì ti passa ? – cum’è per mezu di a nebbia aghju vistu a faccia scunnisciuta di qualcunu.

– Questu hè da a debulezza… – Sò ghjuntu à i mo sensi. Aghju pruvatu à alzà.

"Aiuteraghju", disse a donna, chì aghju ricunnisciutu cum'è Lydia da u decimu pianu, cun preoccupazione. – Appoggiatevi à mè, vi purteraghju à l’appartamentu.

– Ti ringraziu, in una certa manera eiu…

– Hè fora di quistione ! D'un trattu cadi di novu ! - s'oppone un vicinu.

L'aghju lasciatu purtari in casa. Allora hà suggeritu:

– Forse chjamà un duttore ? Tali svenimenti sò periculosi.

- Innò, ùn hè micca necessariu... Vede, l'ambulanza ùn aiuterà micca quì.

L'ochji di Lydia eranu pieni di preoccupazione è preoccupazione. Ùn sò micca sapè cumu hè accadutu, ma li aghju dettu a mo storia. Quandu aghju finitu, a donna avia lacrime in l'ochji. Da quellu ghjornu, Lida hà cuminciatu à visità regularmente. Aghju aiutatu cù a pulizia, purtatu cibo, purtatu à u duttore. Sì ella stessu ùn hà micca tempu, a so figliola Innochka hà aiutatu.

Aghju fattu amici cun elli. Eru cusì cummossu quandu Lydia è u so maritu m'hà invitatu à celebrà l'annu novu !

– Grazie, ma sta festa hè passata cù a to famiglia. Un stranieru cum'è un corpu straneru ...

– Ùn site micca straneru per noi ! – Lida s’oppose cusì ardente chì mi scoppiau in lacrime.

Era una bona festa. Quandu aghju pensatu chì ùn ci era nimu di i mo cari vicinu, mi sentu tristu. Ma l'atmosfera cordiale di i vicini calmava u dulore di a sulitudine. Lida ripeteva à spessu: "Rallegrate ogni ghjornu!"

Prufittate ogni ghjornu: a storia di una ghjovana donna

Mi piace ogni ghjornu

Oghje sò chì u peghju hè finitu. Ella hà dumandatu u divorziu. U mo maritu era assai sorpresu di vedemi in tribunale.

"Avete meravigliosa ..." disse, ligeramente stupitu.

I mo capelli ùn anu micca ancu ricrescitu, ma un "ricciu" curtu mi face ancu più ghjovanu. Lida hà fattu u mo maquillaje, m'hà aiutatu à sceglie un vestitu. Eru sorpresa di vede a mo riflessione - ùn era micca cum'è una donna morente. Una donna svelta, vestita di moda, ben curata mi fighjulava à traversu u specchiu !

In quantu à a mo salute, avà mi sentu abbastanza bè, ancu s'ellu ci sò ghjorni difficiuli. Ma u principale hè chì l'ultimi risultati di l'inchiesta eranu boni! Aghju sempre un trattamentu longu, ma da e parolle chì aghju intesu da u duttore, l'ale sò cresciute!

Quandu aghju dumandatu s'ellu ci hè una chance chì un ghjornu saraghju sanu, mi hà rispostu cù un surrisu: "Avete digià sanu"! Sò cuscente chì a malatia pò vultà. Ma a so : ci sò persone chì daranu una manu. A mo attitudine versu a vita hè cambiata. Valu u tempu è ogni mumentu, perchè sò ciò chì un rigalu straordinariu hè ! Prufittate ogni ghjornu!

😉 Amici, lasciate cumenti, sparte e vostre storie. Condividi stu articulu nantu à e social media. Esce da Internet più spessu è interagisce cù a natura. Chjamate i vostri genitori, dispiace per l'animali. Prufittate ogni ghjornu!

Lascia un Audiolibro