Dendriti: un rolu maiò in u trattamentu di l'infurmazioni?

Dendriti: un rolu maiò in u trattamentu di l'infurmazioni?

U sistema nervosu umanu, di intensa cumplessità, hè cumpostu da circa 100 miliardi di neuroni, chjamati ancu cellule nervose. Neuroni in u cervellu ponu comunicà per mezu di sinapsi chì trasmettenu u segnale nervu da un neurone à l'altru.

I Dendriti sò estensioni brevi è ramificate di sti neuroni. Infatti, i dendriti formanu a parte di u receptore di u neurone: sò spessu rapprisentate cum'è una sorta d'arburu chì esce da u corpu di e cellule neuronali. In fatti, a funzione logica di e dendriti cunsisterà dunque à raccoglie informazioni à u livellu di e sinapsi chì li coprenu, prima di tramandalli versu u corpu cellulare di u neurone. 

Anatomia di i dendriti

E cellule nervose sò assai diverse da altre cellule di u corpu umanu: da una parte, a so morfologia hè assai particulare è da l'altra parte, operanu elettricamente. U termine dendrite vene da a parolla greca Dendron, chì significa "arburu".

E trè parte chì facenu u neurone

I Dendriti sò i principali recettori di u neurone, chjamati ancu cellule nervose. In fattu, a maiò parte di i neuroni sò cumposti da trè cumpunenti principali:

  • un corpu cellulare;
  • dui tipi di estensioni cellulare chjamate dendriti;
  • assoni. 

U corpu cellulare di i neuroni, chjamatu ancu soma, cuntene u nucleu è ancu altri organelli. L'assonu hè una sola, fina, estensione cilindrica chì dirige l'impulsu nervu versu un altru neurone o à altri tippi di tessuti. In realtà, l'unica funzione logica di l'axone hè di guidà, da un locu in u cervellu à l'altru, un missaghju codificatu in forma di una successione di potenziali d'azione.

È di i dendriti più precisamente?

Una struttura d'arburu chì emerge da u corpu cellulare

Queste dendriti sò estensioni corte, affusolate è altamente ramificate, furmendu una sorta d'arburu chì emerge da u corpu di e cellule neuronali.

E dendriti sò veramente e parti recettori di u neurone: in realtà, a membrana plasmatica di i dendriti cuntene più siti di recettori per u ligame di messageri chimichi da altre cellule. U raghju di l'arburu dendriticu hè stimatu à un millimetru. Infine, parechji buttoni sinaptichi sò situati nantu à dendriti in lochi luntani da u corpu di a cellula.

I ramificazioni di i dendriti

Ogni dendrite emerge da u soma da un conu chì si estende in una furmazione cilindrica. Assai prestu, si dividerà dopu in duie branche-figliole. U so diametru hè più chjucu di quellu di u ramu parent.

Dopu, ognuna di e ramificazioni cusì ottenute si divide, à u so tornu, in duie altre, più belle. Sti suddivisioni cuntinuanu: eccu u mutivu perchè i neurofisiologhi evocanu metaforicamente "l'arburu dendriticu di un neurone".

Fisiologia di i dendriti

A funzione di i dendriti hè di raccoglie informazioni à u livellu di e sinapsi (spazii trà dui neuroni) chì li coprenu. Allora queste dendriti portanu queste informazioni à u corpu cellulare di u neurone.

I Neuroni sò sensibili à vari stimuli, chì trasformanu in segnali elettrichi (chjamati potenziali d'azione nervosa), prima di trasmissione à u so turnu di sti potenziali d'azione à altri neuroni, tessuti musculari o ancu à ghiandole. È in effetti, mentre chì in un assone, l'impulsu elettricu lascia u soma, in una dendrite, questu impulsu elettricu si propaga versu u soma.

Un studiu scentificu hà permessu, grazia à l'elettrodi microscopichi impiantati in i neuroni, di valutà u rolu chì e dendriti anu in a trasmissione di i missaghji nervi. Si face chì, luntanu da esse semplicemente estensioni passive, queste strutture ghjucanu un rolu maiò in u trattamentu di l'infurmazioni.

Sicondu stu studiu publicatu in Escursioni, e dendriti serianu dunque micca solu semplici estensioni di membrana impegnate in a trasmissione di l'impulsu nervu à l'assonu: in fatti ùn serianu micca semplici mediatori, ma anch'elli tratterianu l'infurmazioni. Una funzione chì aumenterebbe e capacità di u cervellu. 

Dunque tutti i dati parenu cunverghjini: i dendriti ùn sò micca passivi, ma sò, in un certu modu, minicomputer in u cervellu.

Anomalie / patologie di dendriti

U funziunamentu anormale di e dendriti pò esse ligatu à disfunzioni relative à i neurotrasmettitori chì li eccitano o, à u cuntrariu, li inibiscenu.

I più cunnisciuti di questi neurotrasmettitori sò dopamina, serotonina o ancu GABA. Si tratta di disfunzioni di a so secrezione, chì hè troppu alta o à u cuntrariu troppu bassa, o ancu inibita, chì pò esse a causa di anomalie.

E patologie causate da un fallimentu in i neurotrasmettitori sò, in particulare, malatie psichiatriche, cume depressione, disordine bipolare o schizofrenia.

Chì trattamenti per i prublemi cunnessi à a dendrite

I fiaschi psichichi ligati à una scarsa regulazione di i neurotrasmettitori è dunque, a valle, di u funziunamentu di e dendriti, sò oramai sempre più curabili. A più spessu, un effettu benefiziu nantu à e patologie psichiatriche serà ottenutu da una associazione tra u trattamentu di droghe è u monitoru di tippu psicoterapeuticu.

Esistenu parechji tippi di currenti psicoterapeutichi: in realtà, u paziente pò sceglie un prufessiunale cun quale si sente sicuru, ascoltatu è un metudu chì li cunvene secondu u so passatu, a so sperienza è i so bisogni.

Ci sò in particulare terapie cognitive-comportamentali, terapie interpersonali o ancu psicoterapie più ligate à un currente psicoanaliticu.

Chì diagnosticu?

U diagnosticu di una malattia psichiatrica, chì dunque currisponde à un fallimentu di u sistema nervosu induve e dendriti svolgenu un rolu cruciale, serà fattu da un psichiatra. Ci vularà spessu un bellu pezzu per fà un diagnosticu.

Infine, hè impurtante sapè chì u paziente ùn deve micca sentesi intrappulatu in una "etichetta" chì u caratterizerebbe, ma ch'ellu ferma una persona piena, chì duverà simpliciamente amparà à gestisce a so particularità. Prufessiunali, psichiatri è psiculoghi, puderanu aiutà in questu sensu.

Storia è simbolismo

A data d'introduzione di u termine "neurone" hè stabilita in 1891. Questa avventura, essenzialmente anatomica à l'iniziu, hè emersa in particulare grazia à a culurazione nera di sta cellula, realizata da Camillo Golgi. Ma, sta epica scientifica, luntanu da focalizassi solu nantu à l'aspetti strutturali di sta scuperta, hà permessu à pocu à pocu di cuncepisce u neurone cum'è una cellula chì hè a sede di i meccanismi elettrichi. Dopu hè apparsu chì questi riflessi regulati, oltre à attività cerebrali cumplesse.

Hè principalmente da l'anni 1950 chì parechji strumenti biofisichi sofisticati sò stati applicati à u studiu di u neurone, à u nivellu infra-cellulare è dopu à u moleculare. Cusì, a microscopia elettronica hà permessu di palisà u spaziu di a fessura sinaptica, è ancu l'esucitosi di vesicule di neurotrasmittenti à e sinapsi. Hè statu tandu pussibule di studià u cuntenutu di ste vesicule.

Dopu, una tecnica chjamata "patch-clamp" hà permessu, da l'anni 1980, di studià e variazioni attuali attraversu un solu canale ionicu. Dopu pudemu discrive i meccanismi intacellulari intimi di u neurone. Frà elli: a retro-propagazione di i putenziali d'azzione in l'arburi di dendrite.

Infine, per Jean-Gaël Barbara, neuroscientificu è storicu di e scienze, "à pocu à pocu, u neurone diventa l'ughjettu di novi riprisentazioni, cum'è una cellula speciale trà d'altre, mentre ch'ellu hè unicu per i significati funziunali cumplessi di i so miccanismi".

I scienziati Golgi è Ramon y Cajal sò stati premiati cù u Premiu Nobel in u 1906 per u so travagliu riguardu à u cuncettu di neuroni.

Lascia un Audiolibro