"Essa un lavu": cumu a natura ci aiuta à mantene a pace di mente

Fora di a cità, ùn pudemu micca solu respira l'aria pulita è gode di e vedute, ma ancu guardà in noi stessi. U psicoterapeuta Vladimir Dashevsky conta nantu à i so scuperti è cumu a natura fora di a finestra aiuta in u prucessu terapeuticu.

L'estiu passatu, a mo moglia è aghju decisu di allughjà una dacha per scappà da a capitale, induve avemu passatu l'autoisolamentu. Studiendu l'annunzii per l'affittu di case di campagna, avemu innamuratu cù una foto: un salottu luminoso, porte di vetru à a veranda, à una vintina di metri - u lavu.

Ùn possu micca dì chì avemu subitu persu a nostra testa da questu locu quandu avemu ghjuntu. U paese hè inusual: case di gingerbread, cum'è in Europa, ùn ci sò micca alti fence, solu una fence bassa trà e parcelle, invece d'arburi, giovani arborvitae è ancu prati. Ma ci era terra è acqua. È sò da Saratov è crisciutu nantu à u Volga, cusì aghju longu vulutu campà vicinu à l'acqua.

U nostru lavu hè pocu prufondu, pudete wade, è ci hè una sospensjoni di torba in questu - ùn pudete micca natà, pudete solu fighjulà è fantastichi. In l'estiu, un rituali sviluppatu da ellu stessu: u sole tramontu daretu à u lavu à a sera, avemu pusatu nantu à a veranda, beie tè è admirate i tramonti. È dopu l'inguernu hè ghjuntu, u lavu si congelava, è a ghjente hà cuminciatu à pattinare, à scià è à cavalcà in motoneve.

Questu hè un statu maravigghiusu, chì hè impussibile in a cità, a calma è l'equilibriu nascenu solu da u fattu chì mi fighjulà da a finestra. Hè assai stranu: ùn importa chì u sole ci sia, piova o neve, ci hè un sintimu chì sò inscrittu in u cursu di l'eventi, cum'è se a mo vita facia parte di un pianu cumunu. È i mo ritmi, piace o micca, sincronizzanu cù l'ora di u ghjornu è l'annu. Più faciule ch'è e mane di u clock.

Aghju stabilitu u mo uffiziu è travaglià in linea cù certi clienti. A mità di l'estiu aghju guardatu à a muntagna, è avà aghju vultatu a tavula è vecu u lavu. A natura diventa u mo fulcru. Quandu un cliente hà un sbilanciamentu psicologicu è a mo cundizione hè in risicu, un sguardu da a finestra hè abbastanza per mè per ricuperà a mo pace. U mondu fora funziona cum'è un equilibriu chì aiuta u funambulu à mantene u so equilibriu. E, apparentemente, questu hè manifestatu in intonazione, in a capacità di ùn precipità, di pause.

Ùn possu micca dì chì l'aghju utilizatu in modu cuscente, tuttu succede per sè stessu. Ci sò mumenti in terapia quandu ùn hè micca chjaru ciò chì fà. In particulare quandu u cliente hà assai emozioni forti.

È di colpu mi sentu chì ùn aghju micca bisognu di fà nunda, solu bisognu di esse, è tandu per u cliente diventenu ancu, in un certu sensu, una parte di a natura. Cum'è neve, acqua, ventu, cum'è qualcosa chì esiste solu. Qualcosa di fidà. Mi pari chì questu hè u più grande chì un terapeuta pò dà, micca parolle, ma a qualità di l'esistenza in questu cuntattu.

Ùn sò micca sapè ancu s'ellu staremu quì: a mo figliola hà bisognu à andà in kindergarten, è l'hostess hà i so piani per a trama. Ma sò sicuru chì un ghjornu averemu a nostra casa. È u lavu hè vicinu.

Lascia un Audiolibro