PSICOLOGIA

In a nostra età occupata di rializazioni è perseguite implacable, l'idea stessa chì ùn fà micca pò esse percepitu cum'è una benedizzione sona sediziosa. Eppuru hè inazzione chì hè qualchì volta necessariu per u sviluppu ulteriore.

"Quale ùn cunnosci micca quelli senza speranza per a verità è spessu crudeli persone chì sò cusì occupati chì ùn anu sempre tempu ..." Aghju scontru sta esclamazione di Lev Tolstoy in l'assau "Ùn fà". Guardò in l'acqua. Oghje, nove fora di deci si mette in questa categuria: ùn ci hè micca abbastanza tempu per nunda, u tempu eternu prublemi, è in una cura di sognu ùn lascia micca.

Spiegà : u tempu hè. Ebbè, u tempu, cum'è avemu vistu, era cusì un seculu è mezu fà. Dicenu chì ùn sapemu micca cumu pianificà u nostru ghjornu. Ma ancu u più pragmaticu di noi si mette in prublemi di tempu. Tuttavia, Tolstoy definisce tali persone: senza speranza per a verità, crudeli.

Sembra, chì hè a cunnessione? U scrittore era sicuru chì ùn sò micca persone cun un sensu di u duvere elevatu, cum'è cumunimenti crede, chì sò eternamente occupati, ma, à u cuntrariu, pirsunalità inconsciente è persu. Vivenu senza significatu, in autumàticu, mettenu l'ispirazione in i scopi inventati da qualcunu, cum'è s'ellu un ghjucatore di scacchi crede chì à u tribunale decide micca solu u so propiu destinu, ma ancu u destinu di u mondu. Trattanu i partenarii di vita cum'è s'ellu eranu pezzi di scacchi, perchè sò solu preoccupati di u pensamentu di vince in questa cumminazione.

Una persona hà bisognu di piantà ... svegliate, vene à i so sensi, guardà in daretu à sè stessu è u mondu è si dumanda : chì facciu ? perchè?

Questa ristrettezza hè in parte nata da a crede chì u travagliu hè a nostra virtù principale è u significatu. Sta cunfidenza principia cù l'affirmazione di Darwin, memorizata in a scola, chì u travagliu hà creatu l'omu. Oghje hè cunnisciutu chì questu hè un illusione, ma per u sucialismu, è micca solu per questu, una tale cunniscenza di u travagliu era utile, è in a mente hè stata stabilita cum'è una verità indiscutibile.

In fatti, hè male se u travagliu hè solu una cunsequenza di bisognu. Hè normale quandu serve com'è estensione di u duvere. U travagliu hè bellu cum'è vucazione è creatività: tandu ùn pò micca esse u sughjettu di lagnanza è di malatie mentale, ma ùn hè micca esaltatu cum'è una virtù.

Tolstoi hè colpitu da "questa opinione maravigghiusa chì u travagliu hè qualcosa cum'è una virtù... Dopu tuttu, solu una formica in una favola, cum'è una criatura priva di ragiò è chì s'impegna à u bè, puderia pensà chì u travagliu hè una virtù, è puderia esse fieru. lu.»

È in una persona, per cambià i so sentimenti è l'azzioni, chì spieganu assai di e so disgrazie, "un cambiamentu di pensamentu deve esse prima. Per fà un cambiamentu di pensamentu, una persona hà bisognu di piantà ... svegliate, vene à i so sensi, fighjate à ellu stessu è u mondu è dumandassi: chì aghju fattu? perchè?"

Tolstoi ùn elogia micca l'ozio. Sapia assai di u travagliu, hà vistu u so valore. U pruprietariu di Yasnaya Polyana curria una grande splutazioni, amava u travagliu campagnolu: hà suminatu, aratu è mowed. Leghjite in parechje lingue, hà studiatu scienze naturali. Aghju luttatu in a mo ghjuventù. Organisatu una scola. Participatu à u censu. Ogni ghjornu hà ricevutu visitori da u mondu sanu, per ùn dì à i Tolstoiani chì l'anu disturbatu. È à u listessu tempu, hà scrittu, cum'è un omu pussede, ciò chì tutta l'umanità hà lettu per più di centu anni. Dui volumi à l'annu !

Eppuru hè à ellu chì l'assai «Not-Doing» appartene. Pensu chì u vechju vale à sente.

Lascia un Audiolibro