"Stigma accusatoriu": perchè ùn deve micca cundannà sè stessu è l'altri per a pigrizia

Cum'è zitelli, eramu accusati d'esse pigri - ma solu ùn avemu micca fattu ciò chì ùn vuliamu micca. U psicoterapeuta crede chì u sensu di culpabilità impostu da i genitori è a sucità ùn hè micca solu distruttivu, ma ancu infundatu.

"Quandu era zitellu, i mo genitori spessu mi rimproveravanu per esse pigra. Avà sò un adultu, è parechje persone mi cunnoscenu cum'è un travagliadore duru, qualchì volta andendu à l'estremi. Avà hè chjaru per mè chì i genitori eranu sbagliati ", ammette Avrum Weiss. Un psicoterapeuta cù quaranta anni di sperienza clinica descrive un prublema assai cumuni cù u so propiu esempiu.

"Pensu chì anu chjamatu pigrizia a mancanza d'entusiasmu per u travagliu chì aghju da fà. Oghje sò abbastanza vechja per capiscenu i so mutivi, ma cum'è un picciottu, aghju sappiutu fermamente chì eru pigra. Questu hè appiccicatu in a mo testa per un bellu pezzu. Ùn hè micca surprisante, aghju più chè compensatu per a so valutazione dedicà a maiò parte di a mo vita à cunvince chì ùn era micca pigro ", dice.

In u so travagliu cum'è psicoterapeuta, Weiss ùn cessà mai di esse surprised à a varietà di modi chì portanu a ghjente à una severa autocritica. "Ùn sò micca abbastanza intelligente", "tuttu hè sbagliatu per via di mè", "Ùn possu micca trattà" è cusì. Moltu spessu pudete sente a cundanna di sè stessu per a pigrizia.

U cultu di u travagliu

A pigrizia hè u principale stigma accusatoriu in a cultura. Avrum Weiss scrive nantu à l'America, una "terra di l'uppurtunità" cun un cultu di u travagliu duru chì pò presumibilmente uttene à qualcunu à a presidenza o fà un milionariu. Ma una attitudine simili à u travagliu hè cumuna oghje in parechji paesi.

In l'URSS, era un onore di rializà è superà u pianu è passà u "pianu di cinque anni in quattru anni". È in l'anni novanta, a sucietà russa hè stata divisa in quelli chì anu disappuntu da e so capacità è prospettive, è altri chì l'attività è u travagliu duru l'aiutavanu à "aumentà" o, almenu, à stà in terra.

A mentalità occidentale descritta da Weiss è u focu annantu à u successu s'hè arradicatu rapidamente in a nostra cultura - u prublema chì hà descrittu hè familiar à parechji: "Se ùn avete micca successu in qualcosa, hè perchè ùn fate micca u sforzu debitu".

Tuttu chistu hà influinzatu u fattu chì ghjudichemu l'altri è noi stessi per esse pigri s'ellu ùn facemu micca ciò chì pensemu chì duvemu fà.

Per esempiu, alluntanate e cose d'invernu, lavate i piatti o pigliate a basura. È si capisce perchè ghjudichemu a ghjente per ùn avè micca fattu - dopu tuttu, vulemu chì a facenu! L'umani sò una spezia tribale, chì campanu sempre in una certa sembianza di cumunità. A vita in a sucità serà megliu se ognunu hè prontu à cumpiendu i so duveri per u benefiziu di l'altri, ancu attraversu "Ùn vogliu micca".

Pochi persone volenu pulizziari i rifiuti o l'acqua di lignu - ma una bona cosa per a cumunità deve esse fatta. Allora a ghjente cerca una forma di cumpensazione per avè qualchissia chì assume queste rispunsabilità spiacevoli. Quandu a compensazione hè insufficiente o ùn hè più efficace, alzamu i pali è andemu à a vergogna publica, furzendu e persone per a vergogna à fà ciò chì ùn volenu micca fà.

Cundanna publica

Questu hè cumu, sicondu Weiss, i so genitori l'anu pressatu per aumentà a so industriousness. U zitellu s'appropria u ghjudiziu parentale è u face u so propiu. È in a sucetà, avemu ancu etichettatu a ghjente cum'è pigra perchè ùn facenu micca ciò chì vulemu fà.

L'efficacità maravigghiusa di a vergogna hè chì funziona ancu quandu nimu ùn hè vicinu chì rumpia nantu à l'arechja: "Lazy! pigra !» Ancu s'ellu ùn ci hè nimu, a ghjente si culpisce per esse pigra per ùn fà micca ciò chì tutti pensanu chì duverebbe.

Weiss suggerisce di cunsiderà seriamente a dichjarazione radicale: "Ùn ci hè nunda di pigrizia". Ciò chì chjamemu a pigrizia hè solu una ughjettazione perfettamente legittima di e persone. Diventanu ogetti d'accusazioni, sò publicamente vergognati per ciò chì ùn volenu micca fà.

Ma una persona si manifesta in atti - fendu ciò chì vole è micca fà ciò chì ùn vole micca.

Se una persona parla di u so desideriu di fà qualcosa, ma ùn faci micca, chjamemu pigrizia. È in fattu, significa solu chì ùn vole micca fà. Cumu pudemu capisce questu? Iè, perchè ùn hà micca. È s'ellu vulia, l'aghju. Tuttu hè simplice.

Per esempiu, qualcunu dichjara chì vulete perdiri pesu è poi dumanda più dessert. Allora ùn hè micca prontu à perdiri pesu. Hè vergogna di sè stessu o vergogna di l'altri - ellu "avè" vulutu. Ma u so cumpurtamentu mostra chjaramente chì ùn hè micca pronta per questu.

Ghjudichemu l'altri per esse pigri perchè pensemu chì hè socialmente inaccettabile micca di vulè ciò chì duveranu vulete. È in u risultatu, a ghjente finta chì volenu ciò chì hè cunsideratu ghjustu à vulè, è culpisce a so inazione nantu à a pigrizia. U circhiu hè chjusu.

Tutti issi miccanismi sò abbastanza fermamente «cuciti» in i nostri capi. Ma, forsi, a cuscenza di sti prucessi ci aiuterà à esse onesti cun noi stessi, per capisce megliu è rispettu i desideri di l'altri.

Lascia un Audiolibro