PSICOLOGIA

Calchì volta avemu capitu chì hè u tempu di passà, ma avemu a paura di cambià qualcosa è truvamu in una strada morta. Da induve vene u timore di cambià ?

"Ogni volta chì mi ritrovu in una strada morta è capiscu chì nunda ùn cambierà, i pussibuli ragiuni si ponu subitu in a mo testa perchè ùn deve micca lascià. Piscia e mo amiche perchè tuttu ciò chì possu dì hè quantu infelice sò, ma à u listessu tempu ùn aghju micca u curagiu di lascià. Sò maritatu da 8 anni, in l'ultimi 3 anni u matrimoniu hè diventatu un turmentu cumpletu. Chì ci hè?"

Sta conversazione m'interessava. Mi dumandu perchè hè difficiule per a ghjente di lascià, ancu quandu sò cumplitamenti infelici. Aghju finitu per scrive un libru nantu à u sughjettu. U mutivu ùn hè micca solu chì in a nostra cultura hè cunsideratu impurtante per suppurtà, per cuntinuà à luttà è micca rinunzià. L'omu sò biologicamente programati per ùn lascià prima.

U puntu hè in l'attitudini lasciate in l'eredità da l'antenati. Era assai più faciule per sopravvivere cum'è parte di una tribù, cusì u populu anticu, temendu errori irreparabile, ùn hà micca atrevutu à campà indipindente. I miccanismi di pensamentu inconsciente cuntinueghjanu à operare è influenzanu e decisioni chì facemu. Portanu à una strada morta. Cumu esce da ellu? U primu passu hè di calculà quale prucessi paralizanu a capacità di agisce.

Avemu a paura di perde "investimenti"

U nomu scientificu di stu fenominu hè a falsità di u costu di i costi. A mente hè a paura di perde u tempu, u sforzu, i soldi chì avemu digià passatu. Una tale pusizioni pare equilibrata, raghjone è rispunsevuli - un omu adultu ùn deve micca piglià in seriu i so investimenti?

In realtà ùn hè micca. Tuttu ciò chì avete passatu hè digià andatu, è ùn vultate micca u "investimentu". Stu errore di mentalità vi ferma - "Aghju digià persu dece anni di a mo vita in stu matrimoniu, s'ellu partu avà, tuttu quellu tempu serà persu!" - è ti impedisce di pensà à ciò chì pudemu ottene in un annu, dui o cinque, s'è no decidemu ancu di lascià.

Ci ingannamu vedendu tendenzi per migliurà induve nimu esiste.

Dui caratteristiche di u cervellu ponu esse "ringraziate" per questu - a tendenza à vede "quasi vincitore" cum'è una vera vittoria è l'esposizione à u rinfurzamentu intermittenti. Sti pruprietà sò u risultatu di l'evoluzione.

"Quasi vincitore", i studii mostranu, cuntribuiscenu à u sviluppu di l'addiction à i casinò è i ghjoculi. Sè 3 simboli idèntici fora di 4 cadunu nantu à a slot machine, questu ùn aumenta micca a probabilità chì a prossima volta tutti i 4 seranu listessi, ma u cervu hè sicuru chì un pocu più è u jackpot serà u nostru. U cervellu reagisce à "quasi vince" cum'è à una vera vittoria.

In più di questu, u cervellu hè ricettivu à ciò chì hè chjamatu rinfurzamentu intermittenti. In un esperimentu, u psicologu americanu Burres Skinner hà postu trè ratti affamati in gabbie cù leve. In a prima gabbia, ogni pressa di a palanca hà datu l'alimentu di u ratu. Appena u ratu s'hè avvistu di questu, si n'andò in altre cose è s'hè scurdatu di a palanca finu à ch'ella hà a fame.

Se l'azzioni dà risultati solu qualchì volta, questu risveglia una perseveranza speciale è dà un ottimisimu injustificatu.

In a seconda gabbia, pressendu a palanca ùn hà fattu nunda, è quandu u ratu hà amparatu questu, si scurda immediatamente di a palanca. Ma in a terza gabbia, u ratu, pressendu a palanca, qualchì volta riceve l'alimentu, è à volte micca. Questu hè chjamatu rinforzu intermittenti. In u risultatu, l'animali littiralmente andò in pazzi, pressendu a palanca.

U rinfurzamentu intermittenti hà u listessu effettu nantu à u cervellu umanu. Se l'azzioni dà risultati solu qualchì volta, questu sveglia una persistenza speciale è dà un ottimisimu injustificatu. Hè assai prubabile chì u cervellu pigliarà un casu individuale, esagerarà u so significatu, è cunvince chì hè parti di una tendenza generale.

Per esempiu, una volta, una sposa hà agitu cum'è avete dumandatu, è subitu i dubbii spariscenu è u cervellu littiralmente urla: "Tuttu serà bè! Hè megliu.» Allora u cumpagnu ripiglià l'anzianu, è pensemu di novu chì ùn ci sarà micca una famiglia felice, allora per nunda di ragiuni si diventa di colpu amante è cura, è pensemu dinò: "Iè! Tuttu hà da travaglià! L'amore vince tuttu!"

Avemu più paura di perde u vechju chè no vulemu ottene u novu.

Semu tutti cusì disposti. U psicologu Daniel Kahneman hà ricivutu u Premiu Nobel in l'Ecunumia per avè dimustratu chì e persone piglianu decisioni risicate basate principarmenti nantu à u desideriu di evità pèrdite. Pudete cunsiderà un temerariu disperatu, ma l'evidenza scientifica suggerisce altrimenti.

Evaluendu i pussibuli benefici, simu pronti per quasi tuttu per evità perdite garantite. A mentalità di "ùn perde micca ciò chì avete" prevale perchè in u fondu simu tutti assai cunservatori. È ancu quandu simu assai infelici, ci hè certamente qualcosa chì ùn vulemu micca perde, soprattuttu s'ellu ùn imaginemu micca ciò chì ci aspetta in u futuru.

E quale hè u risultatu? Pensendu à ciò chì pudemu perde, hè cum'è s'ellu ci mettemu catene à i nostri pedi cù pesi di 50 kilogrammi. Calchì volta noi stessi diventemu un ostaculu chì deve esse superatu per cambià qualcosa in a vita.

Lascia un Audiolibro