Chì ci dice a nostra attitudine versu l'altri di noi ?

Sè vo vulete sapè di più nantu à qualchissia, basta à fighjà cumu quella persona si rapporta à l'altri. Dopu tuttu, più rispettemu è amemu noi stessi, più cun cura è cura trattemu i nostri amati.

Leghjendu una altra storia nantu à a viulenza domestica, un amicu hà dettu irritabilmente: "Ùn possu micca capisce ciò chì succede in u so cervellu! Cumu hè pussibule, d'una banda, di burla di una persona cusì, è d'altra banda, di suppurtà tantu ? Hè un pocu pazzu.»

Quandu scontru un cumpurtamentu in l'altri chì ùn pudemu micca spiegà, spessu parlemu di a so pazzia o stupidità. Hè difficiuli di penetrà in a cuscenza di l'altru, è s'è tù stessu ùn ti cumporta micca cum'è quellu chì ùn capisce micca, tuttu ciò chì resta hè di alzà e spalle in perplessità. O ancu pruvate cù l'aiutu di a logica è a vostra propria sperienza per truvà a risposta: perchè?

In sti ricerchi, unu pò s'appoghjanu nant'à u principiu scupertu longu fà da i psiculoghi è i filòsufi: in cumunicazione cù l'altru, ùn pudemu micca alzà sopra à u livellu di relazioni cù noi stessi.

A vittima hà u so propiu tirannu internu, chì a terrorizeghja, privandu di u dirittu à u rispettu di sè stessu.

In altre parolle, cumu trattemu l'altri indica cumu trattemu noi stessi. Quellu chì vergogna constantemente l'altri hè vergogna di ellu stessu. Quellu chì versa l'odiu annantu à l'altri odia sè stessu.

Ci hè un paradossu cunnisciutu: parechji mariti è mòglie chì terrorizanu e so famiglie sentenu ch'elli ùn sò micca aggressori putenti, ma i disgraziati vittimi di quelli chì turmentanu. Cumu hè questu pussibule?

U fattu hè chì in a psiche di sti tiranni ci hè digià un tiranu internu, è ellu, completamente inconsciente, mocks quella parte di a so persunità chì hè accessibile à a cuscenza. Ùn ponu vede stu tiranu internu, hè inaccessibile (cum'è ùn pudemu micca vede a nostra apparenza senza un specchiu), è prughjettanu sta maghjina nantu à quelli chì sò vicinu.

Ma a vittima hà ancu u so propiu tirannu internu, chì a terrorizeghja, privandu di u dirittu à u rispettu di sè stessu. Ùn vede micca valore in sè stessu, cusì e rilazioni cù un veru tiranu esternu diventanu più impurtante chì u benessiri persunale.

Più ci sacrifichemu, più esigemu da l'altri.

A regula "cum'è cù sè stessu, cusì cù l'altri" hè vera in un sensu pusitivu. A cura di sè cumencia à piglià cura di l'altri. Rispittendu i nostri desideri è bisogni, imparemu à rispettà l'altri.

Se ricusemu di piglià cura di noi stessi, cunsacrendu cumplitamenti à l'altri, allora nigheremu ancu à quelli chì ci circondanu u dirittu di piglià cura di noi senza noi. Hè cusì chì nasce u desideriu di "strangulà cù cura" è "fà bè". Più ci sacrifichemu, più esigemu da l'altri.

Allora se vogliu capisce u mondu internu di l'altru, fighjulà cumu si tratta di l'altri.

È se vogliu vede qualcosa in mè stessu, aghju attentu à cumu sò cù l'altri populi. È s'ellu hè male cù a ghjente, pare chì mi facciu "malu" prima di tuttu. Perchè u livellu di cumunicazione cù l'altri hè determinatu principarmenti da u livellu di cumunicazione cù sè stessu.

Lascia un Audiolibro