PSICOLOGIA
Richard Branson

"Se vulete u latte, ùn pusate micca nantu à un sgabello à mezu à a pastura, aspittendu chì e vacche vi offrenu una mammella". Stu vechju dittu hè abbastanza in u spiritu di l'insignamenti di a mo mamma. Ella aghjunse ancu: "Vai, Ricky. Ùn siate micca fermu. Andate à piglià una vacca.»

Una vechja ricetta per a torta di cunigliu dice: "Prende u cunigliu prima". Nota chì ùn dice micca: "Cumprate prima un cunigliu, o pusate è aspettate chì qualchissia vi purtalla".

Tali lezioni, chì a mo mamma m'hà amparatu da a prima zitiddina, m'hà fattu una persona indipendente. M'hà amparatu à pensà cù u mo propiu capu è à piglià u compitu mè stessu.

Era un principiu di vita per u populu di Gran Bretagna, ma a ghjuventù d'oghje spessu aspetta chì tuttu li sia purtatu nantu à un platu d'argentu. Forse si l'altri genitori eranu cum'è i mei, tutti diventeremu persone energiche, cum'è l'inglesi una volta.

Una volta, quandu eru quattru anni, a mo mamma hà firmatu a vittura à pochi chilometri da a nostra casa è hà dettu chì avà aghju da truvà u mo modu di casa à traversu u campu. L'hà presentatu cum'è un ghjocu - è eru solu cuntentu di avè l'uppurtunità di ghjucà. Ma era digià una sfida, aghju crisciutu, è i travaglii sò diventati più difficili.

Una matina d'inguernu, a mo mamma m'hà svegliatu è m'hà dettu di vestisce. Era bughju è fretu, ma aghju surtitu da u lettu. M'hà datu un pranzu imballatu in carta è una mela. "Truverete l'acqua in a strada", disse a mo mamma, è m'hà salutatu mentre andava in bicicletta versu a costa sud à cinquanta miglia da casa. Era sempre bughju quandu pedalava tutta sola. Aghju passatu a notte cù i parenti è turnatu in casa u ghjornu dopu, terribilmente fieru di mè stessu. Eru sicuru d'esse accoltu cù grida di gioia, ma invece a mo mamma hà dettu: "Bragiu, Ricky. Ebbè, era interessante? Avà scappate à u vicariu, ellu vole chì tù l’aiuti à taglià legnu.»

À certi, una tale educazione pò parè dura. Ma in a nostra famiglia tutti si amavanu assai è tutti si curavanu di l'altri. Eramu una famiglia unita. I nostri genitori ci vulianu cresce forte è amparà à cunfidassi di noi stessi.

Babbu era sempre prontu à susteneci, ma era mamma chì ci hà incuraghjitu à dà tuttu u nostru megliu in ogni attività. Da ella aghju amparatu cumu fà affari è guadagnà soldi. Ella disse: "A gloria va à u vincitore" è "Perseguite u sognu!".

Mamma sapia chì ogni perdita hè ingiusta - ma cusì hè a vita. Ùn hè micca intelligente per insignà à i zitelli chì ponu sempre vince. A vita vera hè una lotta.

Quandu sò natu, babbu era ghjustu principiatu à studià a lege, è ùn ci era abbastanza soldi. Mamma ùn si lamentava. Hà avutu dui scopi.

U primu hè di truvà attività utili per mè è e mo surelle. L'oziosità in a nostra famiglia pareva disappruvazioni. U sicondu hè di circà modi per fà soldi.

À a cena di famiglia, avemu parlatu spessu di l'affari. Sapemu chì parechji genitori ùn dedicanu micca i so figlioli à u so travagliu è ùn discutenu micca i so prublemi cun elli.

Ma sò cunvinta chì i so figlioli ùn capiscenu mai ciò chì i soldi valenu veramente a pena, è spessu, entra in u mondu reale, ùn sustene micca a lotta.

Sapemu ciò chì u mondu era veramente. A mo surella Lindy è aghju aiutatu à a mo mamma cù i so prughjetti. Era grande è hà creatu un sensu di cumunità in a famiglia è u travagliu.

Aghju pruvatu à crià Holly è Sam (figlioli di Richard Branson) in u listessu modu, ancu s'ellu era furtunatu chì aghju avutu più soldi di i mo parenti in u so tempu. Pensu sempre chì e regule di mamma sò assai boni è pensu chì Holly è Sam sanu ciò chì vale a pena.

Mamma hà fattu picculi scatuli di tissuti di legnu è cantine di basura. U so attellu era in una casetta di giardinu, è u nostru travagliu era di aiutà. Pintamu i so prudutti, è dopu i plegamu. Allora un ordine hè ghjuntu da Harrods (unu di i grandi magazzini più famosi è caru di Londra), è e vendite sò cullate.

Durante e vacanze, a mo mamma affittava stanze à studienti di Francia è di Germania. U travagliu da u core è divertisce da u core hè una caratteristica di a famiglia di a nostra famiglia.

A surella di a mo mamma, zia Claire, era assai piacevule à e pecure nere gallese. Hè stata cun l'idea di inizià una cumpagnia di tazza di tè cù disinni d'ovini neri nantu à elli, è e donne in u so paese cuminciaru à tricotà maglioni stampati cù a so imagina. E cose in a cumpagnia andavanu assai bè, porta un bonu prufittu à questu ghjornu.

Anni dopu, quandu era digià dirigutu Virgin Records, zia Claire m'hà chjamatu è m'hà dettu chì una di e so pecure avia amparatu à cantà. Ùn aghju micca risatu. Valeva a pena di sente l'idee di a mo zia. Senza alcuna ironia, aghju seguitu sta pecura in ogni locu cù u registratore inclusu, Waa Waa BIack Sheep (Waa Waa BIack Sheep - "Beee, beee, black sheep" - una canzona di cunti di i zitelli cunnisciuta dapoi u 1744, Virgin l'hà liberata in a performance di u listessa "pecura cantante" nantu à "quaranta-cinque" in u 1982) hè statu un successu tamantu, righjunghjendu u quartu postu in i charts.

Sò passatu da una piccula attività in una casetta di giardinu à una reta globale Virgin. U livellu di risicu hà aumentatu assai, ma dapoi a zitiddina aghju amparatu à esse audace in i mo azzioni è e decisioni.

Ancu s'è sempre à sente attentamente à tutti, ma sempre s'appoghjanu nantu à a mo forza è piglià e mo propria decisione, crede in mè stessu è in i mo scopi.

Lascia un Audiolibro