PSICOLOGIA

Ci arrubbanu u tempu di u sonnu, u restu, a cumunicazione cù l'amati. I nostri smartphones sò diventati più impurtanti per noi chì i nostri figlioli è nipoti. U psicoterapeuta Christophe Andre spera per a ghjovana generazione è li cunsidereghja menu dipendente da i gadgets.

A prima storia si passa nantu à un trenu. Una zitella di trè o quattru anni tira, pusata di fronte à i so genitori. A mamma pare irritata, pare chì prima di partì ci sia stata una lite o una sorta di guai : fighja da a finestra è sente a musica cù l'auriculare. Babbu hà guardatu u screnu di u so telefunu.

Siccomu a zitella ùn hà nimu per parlà, si parla à sè stessu: "In u mo disegnu, mamma ... Ascolta i so cuffie è hè arrabbiata, a mo mamma ... Mamma ascolta i so cuffie ... Hè infelice ... "

Ella ripete ste parolle parechje volte da u principiu à a fine, fighjendu u so babbu da u cantonu di l'ochju, sperendu ch'ellu hà da esse attentu à ella. Ma no, u so babbu, apparentemente, ùn hè micca interessatu à ella. Ciò chì succede nantu à u so telefunu u captiva assai più.

Dopu qualchì tempu, a zitella si tace - hà capitu tuttu - è cuntinueghja à disegnà in silenziu. Dopu, dopu à una decina di minuti, ella vole sempre un dialogu. Allora riesce à abbandunà tutte e so cose per chì i so genitori infine parranu cun ella. Hè megliu esse rimproveratu chè ignoratu...

A seconda storia. … U zitellu si volta cù un sguardu dispiaciutu è và à parlà à u missiavu. Venendu cun elli, aghju intesu: "Bannò, simu d'accordu: senza gadgets quandu simu una famiglia!" L'omu murmura qualcosa senza caccià l'ochji da u screnu.

Incredibile! À chì pensa ancu una dumenica dopu meziornu, fiddlendu cù un dispositivu di rilazioni? Cumu un telèfonu pò esse più preziosu per ellu cà a prisenza di un nipote ?

I zitelli chì anu vistu cumu l'adulti s'impoveriscenu cù i telefoni smartphones anu una relazione più intelligente cù i so gadgets.

U tempu passatu davanti à i schermi di u smartphone hè inevitabbilmente arrubatu da altre attività. In a nostra vita privata, questu hè di solitu u tempu arrubatu da u sonnu (à a sera) è da e nostre rilazioni cù l'altri persone: famiglia, amichi o spontanee (a sera). Semu cuscenti di questu? Quandu mi guardu intornu, mi pare chì ùn ci hè micca ...

Dui casi ch'e aghju vistu mi dispiace. Ma ancu m'inspiranu. Mi dispiace chì i genitori è i nanni sò cusì schiavi da i so gadgets.

Ma sò cuntentu chì i zitelli, chì anu vistu cumu l'adulti s'impoveriscenu è si sminuiscenu cù questi dispositi, mantenenu una relazione assai più attenta è raghjone cù i so gadgets cà e generazioni più vechje, vittimi di u marketing, chì sò venduti cù successu un flussu infinitu d'infurmazioni è i dispusitivi per u so cunsumu ("Quellu ùn hè micca in cuntattu ùn hè micca una persona", "Ùn mi limite micca in nunda").

Andate, giovani, cuntemu à voi !

Lascia un Audiolibro