Ghjochi à l'aria aperta cù i zitelli

I ghjovani di 20 anni d'oghje sò surpresi: cumu simu riesciuti à ùn annoiarci quandu ùn ci era micca urdinatori, nè smartphone, nè tablette, nè ancu filatori? Avemu decisu di ricurdà ciò chì i zitelli facianu cusì cool è eccitanti qualchi 30-XNUMX anni fà.

Ricurdativi di questu? Eramu pronti à saltà per una banda elastica regulare per ore! Dui tenuti, u terzu (o ancu a squadra) hà saltatu. Saltonu di manere sfarente: cù una volta, cù una croce, ancu i mudelli fatti di banda elastica eranu torti cù i nostri pedi. Tuttu què à diverse altezze, da e cavichje à u collu. Benintesa, micca tutti pudianu suppurtà quest'ultima. U costu di un errore hè caru: duvete entre in piazza tenendu a banda di gomma.

Chì sò i benefici: u ghjocu, cum'è capemu avà, resistenza perfettamente sviluppata, coordinazione di i muvimenti. Aghju avutu ancu da furmà a perseveranza, perchè a saviezza di saltu ùn si pò ammaestrà cù un colpu! Ci hè vulsutu assai pratica. È un bon ricordu hè sempre necessariu. E regule di u ghjocu sò abbastanza cumplesse.

Perchè anu scurdatu: arricurdatevi quandu avete generalmente tenutu una banda di gomma simile in e vostre mani. In a splutazioni, ùn hè inutile. E quale mostrerà u ghjocu à u zitellu, sì ùn sì?

Innò, avà si pò sempre vede gabbie cù numeri nantu à a passeggiata vicinu à e scole materne. Ma raramente. In i corti, i classichi ùn sò più disegnati. Hè un peccatu. Dopu tuttu, ci era una saviezza sana: prima, chjappà un ciottulu pianu in a cella desiderata. Alcuni avianu ancu lattine di lucidatura di scarpi pieni di sabbia. Volonu megliu. E allora avete ancu bisognu à saltà senza errori, cum'è se atterrissimu nantu à i numeri, è Diu ne guardi, passatu a gabbia!

Chì sò i benefici: sviluppu di a coordinazione di i muvimenti, furmazione di l'apparatu vestibulare - tuttu era in stu ghjocu maravigliosu.

Perchè anu scurdatu: ùn ci hè solu indocu per disegnà classici. Ci hè vitture in cortile. Nantu à i campi di ghjocu ci hè un rivestimentu speciale chì prutege perfettamente da e ferite, ma ùn si pò disegnà nunda.

A banda rumurosa di u cortile hè stata divisa in duie squadre: alcuni cacciati fora, altri schivanu una palla volante. Anu tuccatu cù una palla - sè per piacè lasciate u situ è ​​andate à u rangu di spettatori. Quellu chì hà duratu più hè u rè. Eccitazione, divertimentu!

Chì sò i benefici: i bouncers anu pompatu perfettamente sia a resistenza, sia a velocità di reazione, è a coordinazione di i muvimenti. Spiritu di squadra, torna, un mumentu cumpetitivu.

Perchè anu scurdatu: prima, torna, indocu. Ùn corre micca trà e vitture parcheggiate. È sì entre in u spechju? A testa serà strappata. Dopu, hè assai difficiule di riunisce una squadra abbastanza grande. Allora lasciate un zitellu di sei anni andà à spassighjà solu? Hè listessa. È in terzu, l'ossessione per a sicurezza di i zitelli hà avutu un rolu. È sì qualchissia si mette una palla in capu? In fatti, ùn ci hè nunda di male, micca cù una petra, ma cù una palla leggera. Ma hè più faciule di pruibisce ch'è di cunsulà un zitellu chì hà ricevutu un schiaffu in faccia.

In parechji lochi stu ghjocu era chjamatu in modu diversu: boiardi, catene. Ma l'essenza hè listessa: duie squadre, i zitelli si mettenu in ligna opposti in una catena, tenendusi per a manu, pronunzianu parolle magiche, è ... Una di a "squadra attaccante" corre versu l'altru, pruvendu à taglià a catena nemica è à rompe la . Se riesci, pigliate cun voi una di a squadra straniera. Se no, voi stessu restate in cattività di u nemicu.

Chì sò i benefici: questu hè micca solu attività fisica per voi, per via. Dopu tuttu, duvete sceglie induve schjattà per esse più propensi à rompe a catena. Lògica, calculu, strategia è tattica! È u travagliu in squadra di novu.

Perchè anu scurdatu: per e listesse ragioni ch'è i buttafi. Nunda, senza nimu, hè traumaticu. Pudete rompe a catena cusì efficacemente chì ferite i vostri ghjinochji. Ma hè divertente. Ma questu ùn hè più un argumentu.

Ci hè un capu, ci hè una squadra. U presentatore leghje una rima: "U mare hè inchietu - unu, u mare hè preoccupatu - dui, u mare hè preoccupatu - trè, una figura di mare, congelate in situ." O micca marinu, ma sport, acelli - ci pò esse un tema. Mentre a rima hè ghjucata, i participanti si movenu. Si congelanu à a parolla "congelà". U presentatore ignora i morti, tocca unu di elli, è quì era necessariu micca di sbaglià: per mustrà in muvimentu quale aviate cuncipitu. È l'ospite avia da induvinà. Se induvinate sbagliu, rimane u capimachja è passa à u prossimu. Avete capitu bè - u ghjucatore è u presentatore cambianu di locu.

Chì sò i benefici: immaginate solu chì festa per a fantasia! Quì è plastica, è artistica, è astuzia, è pensamentu creativu. A rapidità di u pensamentu - dopu tuttu, avete bisognu à vene cun qualcosa rapidamente, subitu in viaghju. È chì carica per i musculi in statica! Ùn avemu micca pigliatu pusizioni cunfortevuli, ti ricordi?

Perchè anu scurdatu: pocu chjaru. Forse chì i zitelli si sò dimenticati di cunghjelassi in una pusizione dapoi un bellu pezzu? Forse ùn ci hè cumpagnia? O forse ùn anu solu nimu da cuntà di u ghjocu? A cunfessemu - ùn avemu micca risposta.

In manu di u presentatore - micca necessariamente un anellu. Forse un ciottulu ordinariu. Ma per noi questu hè u più veru anellu. U restu tene e palme cù una barca per ùn esse visibile sì ci hè qualcosa in e so mani o micca. U "ring" va à una persona. Ma prima, u presentatore ignora tutti, fendu finta di mette l'anellu bramatu in e palme di tutti. È po dice: "Chjerchjerà, sunerà, surtite in veranda!" Quellu chì l'hà pigliatu deve scappà. È u restu - per chjappallu. Questu hè un trambustu!

Chì sò i benefici: u ghjocu vi insegna micca solu à agisce rapidamente è decisivamente, ma ancu à tene a to faccia. Dopu tuttu, ùn avete micca bisognu di dà vi per riceve un anellu. Discernimentu di i treni: pruvate à induvinà cù e facce di l'altri chì anu ricevutu l'anellu è chì deve esse pigliatu.

Perchè anu scurdatu: u ghjocu hè bonu per una grande impresa. A raccolta di questi à l'aria fresca, cum'è l'avemu digià amparatu, hè difficiule. A stanza hè strinta per ella. Sì solu a palestra ... Ma induve possu ottene per una camminata di sera.

Decentamente ci pusemu in fila. Ùn importa micca ciò chì. Hè bè s'ellu ci hè un magazinu. Innò - u latu di u bacinu di sabbia, un troncu, vechji pneumatici di a vittura si ne staccanu. È mettimu l'arechja in alerta: per a frattura di secondu chì a palla vola versu voi, duvete capisce se l'oggettu chì u nome di l'ospite hà urlatu quandu ghjetta a palla hè comestibile o micca. Sì iè, ci vole à piglià a palla. Se no, luttate. Scopata - piglià a testa.

Chì sò i benefici: rapidità inestimabile di reazione. È vucabulariu. Ùn si sà mai, di colpu un vicinu cunnosce qualchì nome astutu per qualcosa di gustosu. O, à u cuntrariu, senza gustu. È sviluppa a capacità di accettà a so scunfitta persunale cun dignità.

Perchè anu scurdatu: ùn hè ancu chjaru. Ùn avete micca bisognu di assai spaziu per ghjucà. Forse hè dinò a cumpagnia?

Benintesa, ùn sò micca tutti ghjochi. Ci hè ancu "Flussu", "7 ciottuli", "Cosacchi-ladri", battaglie cavaliere ... Iè, assai di più. Ma ghjucà li cù mamma hè inutile, ancu dui o trè. In più, sottu a grandinata custante di "ùn corre", "colpisce", "ùn gridanu" ùn si pò guasgi gode di u ghjocu. Sapete, pare chì i nostri zitelli sianu troppu soli avà. Cusì chjachjaranu più spessu nantu à e rete suciale chè in a vita vera. Ié, sò pusati in ghjoculi - nimu ùn hè necessariu quì, eccettu per un avversariu virtuale.

Lascia un Audiolibro