Aghju separatu dopu à a nascita di i gemelli

"A mo coppia ùn hà micca resistitu à a nascita di i mo gemelli ..."

"Aghju scupertu in u 2007 chì eru incinta. Mi ricordu assai bè ddu mumentu, era viulente. Quandu pigliate una prova di gravidenza, chì hè pusitiva, pensate immediatamente à una cosa: site incinta di "un" zitellu. Allora in u mo capu, andendu à u primu ultrasound, aghju aspittatu un zitellu. Fora chì u radiologu ci hà dettu, babbu è mè, chì ci era dui zitelli ! È po vene u scossa. Una volta avemu avutu una riunione unu-à-unu, avemu dettu à l'altru, hè grande, ma cumu avemu da fà ? Ci avemu fattu parechje dumande : cambià a vittura, l'appartamentu, cumu si andava à gestisce dui zitelli... Tutte l'idee iniziali, quandu imaginemu chì avemu da avè un solu figliolu, sò cascate in l'acqua. Eru sempre abbastanza preoccupatu, aghju avutu à cumprà un passegginu doppiu, à u travagliu, chì dicenu i mo superiori… Pensu subitu à l'urganizazione pratica di a vita di ogni ghjornu è l'accolta di i zitelli.

Una consegna successu è torna in casa

Ovviamente, cù u babbu, avemu capitu abbastanza rapidamente chì u nostru ambiente di vita inseme ùn hè micca adattatu cù l'arrivu di i gemelli.. In più di quessa, durante a gravidanza, qualcosa di forte hè accadutu à mè: era assai ansiosa perchè ùn pudia micca sentu chì unu di i zitelli si move. Credu in una morte in utero per unu di i dui, era terribili. Fortunatamente, quandu avemu aspittendu gemelli, avemu seguitu assai regularmente, l'ultrasounds sò assai vicinu. Questu m'hà assicuratu enormamente. U babbu era assai prisente, mi accumpagnava ogni volta. Allora sò nati Inoa è Eglantine, aghju parturitu à 35 settimane è 5 ghjorni. Tuttu hè andatu assai bè. U babbu era quì, implicatu, ancu s'è a privacy ùn era micca à l'appuntamentu in a sala di maternità. Ci hè una mansa di persone durante è dopu à u parto quandu dà nascita à i gemelli.

Quandu simu ghjunti in casa, tuttu era prontu per accoglie i zitelli : i letti, i dormitori, i buttiglii, u materiale è l'attrezzatura. U babbu hà travagliatu pocu, era prisente cun noi u primu mese. M'hà aiutatu assai, hà gestitu più a logistica, cum'è shopping, pranzi, era più in l'urganizazione, pocu in a maternità di i zitelli. Cum'è aghju fattu una alimentazione mixta, allattamentu è buttiglia, hà datu l'buttiglia à a notte, s'arrizzò, per pudè riposu.

Più libido

Piuttostu prestu, un grande prublema hà cuminciatu à pisà nantu à a coppia, è questu era a mo mancanza di libido. Aviu guadagnatu 37 kg durante a gravidanza. Ùn aghju più ricunnisciutu u mo corpu, in particulare u mo stomacu. Aghju tenutu e tracce di u mo ventre incinta per un bellu pezzu, almenu sei mesi. Chjaramente, aghju persu a fiducia in mè stessu, cum'è donna, è sessuale cù u babbu di i zitelli. Mi stacca gradualmente da a sessualità. Duranti i primi nove mesi, nunda hè accadutu in a nostra vita intima. Dopu, avemu pigliatu una sessualità, ma era diversu. Eru cumplessu, avia avutu una episiotomia, m'hà bluccatu sessualmente. U babbu hà cuminciatu à culpisce à mè. Per a mo parte, ùn pudia truvà e parolle ghjuste per spiegà u mo prublema. In fatti, aghju avutu più lagnanza chè accumpagnamentu è capiscitura da ellu. Tandu, d’una certa manera, avemu avutu un bellu tempu, soprattuttu quandu eramu luntanu da a casa, quand’ellu andava in campagna. Appena eramu in altrò, fora di a casa, è soprattuttu di a vita di ogni ghjornu, ci truvemu tramindui. Avemu avutu un spiritu più liberu, avemu rivivutu e cose fisicamente più facilmente. Malgradu tuttu, u periodu di culpe contr'à mè hà affettatu a nostra rilazioni. Era frustratu cum'è un omu è da u mo latu era focu annantu à u mo rolu di mamma. Hè vera, eru assai investitu cum'è mamma cù e mo figliole. Ma a mo rilazioni ùn era più a mo priorità. Ci era una separazione trà u babbu è mè, soprattuttu chì mi sentu assai stancu, travagliava à l'epica in un settore assai stressanti. In retrospettiva, Aghju realizatu chì ùn aghju mai rinunciatu à u mo rolu di donna attiva, cum'è mamma, era guidatu tuttu. Ma era à u detrimentu di u mo rolu di donna. Ùn mi sentu più interessu in a mo vita di matrimoniu. Eru focu annantu à u mo rolu di mamma di successu è u mo travagliu. Parlava solu di quessa. E postu chì ùn pudete micca esse in cima in tutti i lochi, aghju sacrificatu a mo vita di donna. Puderaghju più o menu ciò chì passava. Certe abitudini s’impurtavanu, ùn avemu più una vita di matrimoniu. M'hà avvisatu à i nostri prublemi intimi, avia bisognu di sessu. Ma ùn era più interessatu in queste parolle o in a sessualità in generale.

Aghju avutu un burnout

In u 2011, aghju avutu sottumessu à un abortu, dopu à una gravidenza iniziale "accidentale". Avemu decisu di ùn mantene micca, datu ciò chì avemu passatu cù i gemelli. Da quellu puntu, ùn vulia più fà sessu, per mè significava necessariamente "rimandà incinta". Cum'è un bonus, u ritornu à u travagliu hà ancu ghjucatu un rolu in l'estranimentu di a coppia. A matina mi sò alzatu à 6 ore di matina, mi preparava prima di svegliu a zitellas. Aghju pigliatu cura di a gestione di u libru di scambiu cù a nanna è u babbu nantu à i zitelli, aghju ancu preparatu a cena in anticipu per chì a babysittera solu cura di u bagnu di e zitelle è li fa manghjà prima di u mo ritornu. Dopu à 8 ore è mezu di sera, partenza per a guarderia o a scola, è à 30 ore è mezu, sò ghjuntu à l'uffiziu. Vulariu in casa versu 9:15 pm À 19:30 pm, in generale, e zitelle eranu in lettu, è avemu a cena cù u babbu versu 20:20 pm In fine, à 30:22 pm, ultimu termini, Aghju addurmintatu è andò à dorme. per dorme. Era u mo ritmu di ogni ghjornu, finu à 30, l'annu chì aghju patitu un burnout. Mi sò cascatu una sera à a strada di casa da u travagliu, stancu, senza fiatu da stu ritmu pazzo trà a vita prufessiunale è persunale. Aghju pigliatu un longu permessu di malatia, dopu aghju lasciatu a mo cumpagnia è sò sempre in un periodu senza travagliu per u mumentu. Pigliu u mo tempu per riflette nantu à l'avvenimenti passati di l'ultimi trè anni. Oghje, pensu chì ciò chì mi mancava u più in a mo rilazioni sò cose abbastanza simplici à a fine: tenerezza, aiutu di ogni ghjornu, sustegnu ancu da u babbu. Incoraggiamentu, parolle cum'è "ùn vi preoccupate, andaraghju, ci ghjunghjemu". O per ch'ellu mi pigli per a manu, ch'ellu mi dica "Sò quì, sì bella, ti tengu caru", più spessu. Invece, m'hà sempre riferitu à l'imaghjini di stu novu corpu, à i mo chili in più, m'hà paragunatu à l'altri donne, chì dopu avè avutu i zitelli, eranu stati femine è magre. Ma à a fine, pensu chì aghju persu a fiducia in ellu, pensu chì era rispunsevuli. Forse duveria avè vistu un shrink allora, micca aspittatu per u burnout. Ùn aghju avutu nimu cù quale parlà, e mo dumande eranu sempre pendenti. In fine, hè cum'è s'è u tempu ci hà disunitu, ne sò ancu rispunsevuli, ognunu avemu a nostra parte di rispunsabilità, per diverse ragioni.

In fine, vene à pensà chì hè maravigliosu di avè e zitelle, gemelli, ma assai duru ancu. A coppia deve esse veramente forte, solida per passà questu. È sopratuttu chì tutti accettanu u sconvolgimentu fisicu, hormonale è psicologicu chì questu rapprisenta ".

Lascia un Audiolibro