Cumu u vostru zitellu affirma a so persunità

À 9 mesi, hà scupertu ch'ellu era un esseru sanu, separatu da a so mamma. Pocu à pocu, intornu à 1 annu, principia à piglià a cuscenza di u so involucro di u corpu è à cunsiderà si cum'è un sanu. Ricunnosce u so nome è inizia a cumunicazione cù l'altru.

Si ricunnosce in u specchiu

A tappa di u specchiu hè una tappa impurtante, chì si trova intornu à 18 mesi. Puderà identificà a so propria maghjina, pò ancu identificà ellu stessu nantu à una foto. L'imaghjini dà à u zitellu una cunferma visuale, esterna di ciò chì si senti in ellu stessu. Li permette di identificà ellu stessu cum'è un sanu, una forma umana. Dà u "me" u so rinforzu.

Cunsidereghja l'altru cum'è un doppiu di ellu stessu

Questu hè riflessu in i so ghjochi per dui: "à tè, à mè". "Ti picu, tu mi picu". "Corru dopu à tè, corre dopu à mè". Tutti ghjucanu u listessu rolu, à turnu. Ùn sò micca chjaramente differenziati, ognunu agisce cum'è un specchiu per l'altru.

Parla di sè stessu in terza persona

Issu usu di a lingua riflette a so incapacità di distinguishà chjaramente da l’altri : si parla di sè stessu cum’è di a so mamma o di qualcunu altru. Stu travagliu di differenziazione serà fattu pocu à pocu, durante u so terzu annu.

Sapi definisce ellu stessu cum'è una zitella o un zitellu

Hè à circa 2 anni chì diventa cuscenza di a so identità sessuale. Ellu compara, dumande. Ellu sapi à quale mità di l'umanità appartene. Da quì à esse cuscenti di ellu cum'è un esse unicu, ci hè un grande passu.

Cumencia à dì "nè" à tuttu

Trà 2 è 3 anni, u zitellu principia à oppone à i so genitori. Hè "ricusu, dunque sò": dì "nè" hè a so manera di dì "me". Ci vole à affirmà a so propria esistenza, a so identità in piena custruzzione. Senza cede sistematicamente, ci vole à sente, à sente. Sta famosa crisa di l'uppusizione hè un signu forte di l'evoluzione di a so intelligenza.

Ti bombarda cù "mi tuttu solu!" "

U "me" vene pocu dopu à u "no" è esiste in parallelu. U zitellu face un passu più in l'assertività, si voli liberà da a tutela parentale. Hè cusì cunfusu pretende u dirittu di guvernà a so propria esistenza. Hè ansiosu di l'autonomia. Lasciatelu fà picculi cosi finu à chì ùn ci hè micca periculu.

Rifiuta di tuccà i so ghjoculi

Per ellu, i so ghjoculi sò parti di ellu stessu. Tu li dumandu di prestà, si pò ancu dumandà li di strappari un bracciu. Ricusendu, si prutegge da ogni risicu di frammentazione : a so cuscenza hè sempre fragile. Hè dunque assurdu di furzà un zitellu à prestà i so ghjoculi. Hè ancu inutile di casticà a so egocentricità : hè più forte chè ellu. Dopu ampararà l'altruismo è a generosità.

Ellu accede à u "I"

Questu marca un puntu di svolta fundamentale in a custruzzione di a so identità : à l'età di 3 anni, hà cumplettatu cumplettamente u so travagliu di diferenze "me / altri". A so visione di u mondu hè bipulare : da una parte, « mè », u caratteru cintrali, è da l’altra parte, tutti l’altri, più o menu stranieri, periferichi o ostili, chì giranu intornu à ellu à distanze variate. Serà raffinatu gradualmente.

À 4 anni : l'identità di u to figliolu hè custruitu

Hà 4 anni, a so visione di u mondu hè sfumata. Cumencia à cunnosce ellu stessu è à sapè ciò chì u distingue da l'altri figlioli. Hè capace di dichjarà sti differenzi : "Sò bè à u football? Thomas, corre veloce. C'est en se différenciant des autres qu'il se définit de plus en plus précisément.

Lascia un Audiolibro