PSICOLOGIA

Autore: Yu.B. Gippenreiter

Chì sò i criteri necessarii è sufficienti per una personalità furmatu?

Aduprà e cunsiderazioni nantu à questu sughjettu di l'autore di una monografia nantu à u sviluppu di a parsunalità in i zitelli, LI Bozhovich (16). Essenzialmente, mette in risaltu dui criterii principali.

Primu criteriu: una persona pò esse cunsiderata una persona s'ellu ci hè una ghjerarchia in i so mutivi in ​​un certu sensu, vale à dì s'ellu hè capaci di superà i so impulsi immediati per un altru. In tali casi, u sughjettu hè dettu chì hè capaci di cumportamentu mediate. À u listessu tempu, si assume chì i mutivi per i quali i mutivi immediati sò superati sò socialmente significati. Sò suciali in l'urìgine è u significatu, vale à dì, sò stabiliti da a sucità, criatu in una persona.

U sicondu criteriu necessariu di a parsunalità hè a capacità di gestisce cunscientemente u so cumpurtamentu. Stu dirigenza hè realizatu nantu à a basa di i motivi cuscenti-obiettivi è principii. U sicondu criteriu differisce da u primu in quantu presuppone precisamente a subordinazione cuscente di i mutivi. Simply mediated cumportamentu (u primu criteriu) pò esse basatu nantu à una ghjerarchia spontaneamente furmatu di mutivi, è ancu «spontaneous morality»: una persona ùn pò esse cuscenti di ciò chì? l'hà fattu agisce d'una certa manera, però agisce abbastanza moralmente. Allora, ancu chì u sicondu signu si riferisce ancu à u cumpurtamentu mediatu, hè precisamente a mediazione cuscente chì hè enfatizzata. Presuppone l'esistenza di a cuscenza di sè stessu cum'è un esempiu speciale di personalità.

Film "The Miracle Worker"

A stanza era in ruine, ma a zitella piegò u so servitore.

scaricà video

Per capisce megliu sti criterii, esaminemu per cuntrastu un esempiu - l'apparenza di una persona (figliolu) cù un ritardu assai forte in u sviluppu di a parsunalità.

Questu hè un casu piuttostu unicu, cuncerna a famosa (cum'è a nostra Olga Skorokhodova) sorda-cieca-muta Americana Helen Keller. Adult Helen hè diventata una persona assai cultivata è assai educata. Ma à l'età di 6 anni, quandu u ghjovanu maestru Anna Sullivan ghjunse à a casa di i so parenti per cumincià à insignà a zitella, era una criatura completamente inusual.

À questu puntu, Helen era abbastanza sviluppata mentalmente. I so genitori eranu ricchi, è Helen, u so solu figliolu, era datu ogni attenzione. In u risultatu, hà purtatu una vita attiva, era ben versatu in a casa, curria intornu à u giardinu è u giardinu, hà sappiutu l'animali domestici, è sapia cumu utilizà assai articuli di casa. Era amica di una zitella negra, a figliola di un coccu, è ancu cumunicava cun ella in una lingua di segni chì solu elli capiscenu.

È à u listessu tempu, u cumpurtamentu di Helen era una stampa terribili. In a famiglia, a zitella era assai dispiaciuta, l'anu indulgente in tuttu è sempre cedendu à e so dumande. In u risultatu, diventò u tiranu di a famiglia. S'ellu ùn pudia micca ottene qualcosa o ancu esse simplicemente capitu, hè diventata furiosa, cuminciò à calcià, graffià è muzzicà. À l'arrivu di u maestru, tali attacchi di rabia era digià ripetutu parechje volte à ghjornu.

Anna Sullivan descrive cumu a so prima riunione hè accaduta. A zitella l'aspittava, postu ch'ella era avvisata di l'arrivu di l'invitatu. Sentendu i passi, o piuttostu, sintendu a vibrazione di i passi, ella, pieghjendu u capu, si precipitò à l’attaccu. Anna pruvò à abbracciàla, ma cù calci è pizzichi, a zitella si liberò da ella. À a cena, u maestru era pusatu accantu à Helen. Ma a zitella di solitu ùn si pusò in u so locu, ma andò intornu à a tavula, mettendu e mani in i piatti di l'altri è sceglie ciò chì li piaceva. Quandu a so manu era in u piattu di l'ospiti, hà ricevutu un colpu è hè stata pusata per forza nantu à una sedia. Saltendu da a sedia, a zitella si precipitò versu i so parenti, ma truvò e sedie viote. U maestru hà dumandatu fermamente a separazione temporale di Helen da a famiglia, chì era cumplettamente sottumessu à i so capricci. Allora a zitella hè stata data in u putere di u "nemicu", e lotte cù quale cuntinuò per un bellu pezzu. Ogni azzione cumuna - vestitu, lavatu, etc. - pruvucò attacchi d'aggressioni in ella. Una volta, cù un colpu in faccia, hà sbattutu dui denti davanti à un maestru. Ùn ci era micca quistione di alcuna furmazione. "Era necessariu prima di frenà u so temperamentu", scrive A. Sullivan (citatu in: 77, pp. 48-50).

Allora, usendu l'idee è i segni analizati sopra, pudemu dì chì finu à l'età di 6 anni, Helen Keller ùn avia quasi nisun sviluppu di a personalità, postu chì i so impulsi immediata ùn sò micca solu micca superati, ma sò ancu cultivati ​​in una certa misura da adulti indulgenti. L'obiettivu di u maestru - "per curb the temper" di a zitella - è significava principià a furmazione di a so persunità.

Lascia un Audiolibro