Chì duvemu i genitori ?

"Perchè raramenti chjamate?", "Avete scurdatu di mè" - avemu spessu intesu tali rimproveri da l'anziani. E s'ellu ùn anu micca solu l'attenzione, ma ancu a cura constante? Quale determina quantu duvemu dà per a vita, a cura è l'educazione chì avemu ricevutu una volta? È induve hè u limitu di stu debitu ?

I nostri cuntempurani campanu oghje più di centu anni fà. Grazie à questu, simu più ziteddi: pudemu sentenu amatu, gode di cura, sapemu chì ci hè qualchissia per quale a nostra vita hè più preziosa di a so propria. Ma ci hè un altru latu.

In l'età adulta, assai di noi si trovanu in una situazione induve avemu da piglià cura di i zitelli è i genitori à u stessu tempu. Stu statu di l'affari hè diventatu cunnisciutu cum'è a "generazione sandwich".

Generazione quì ùn significheghja micca quelli chì sò nati in u stessu periodu di tempu, ma quelli chì sò stati in a listessa pusizione.

"Avemu imbricati trà duie generazioni vicine - i nostri figlioli (è i nipoti!) È i genitori - è li incollanu cum'è un ripienu in un sandwich chì mette dui pezzi di pane inseme", spiega a psicologa suciale Svetlana Komissaruk, Ph.D. "Unemu tutti, simu rispunsevuli di tuttu".

Dui lati

I genitori campanu cun noi o separatamente, qualchì volta si ammalanu, facilmente o seriu, permanentemente o temporaneamente, è anu bisognu di cura. E qualchì volta si stannu solu è volenu chì li prestemu più attenzione, organizemu cene in famiglia o venenu à visità, passanu vacanze inseme, andate in vacanze cù una grande famiglia. Calchì volta ci vulemu dinù à piglià cura di i nostri figlioli, chì ci permette di dedicà più tempu à noi stessi è a nostra carriera.

Rapidamente o lentamente, anu invechjate - è anu bisognu d'aiutu per cullà e scale, mette in una vittura è stringe a cintura di sicurezza. È ùn avemu più a speranza chì cresceremu è diventeremu indipendenti. Ancu s'ellu ci stancu di stu fardelu, ùn pudemu micca sperà chì questu finisci un ghjornu, perchè questu significaria sperendu a so morte - è ùn ci permette micca di pensà à questu.

"Pò esse difficiule per noi di piglià cura di i parenti anziani se in a zitiddina ùn avemu micca vistu assai attenzione da elli", dice a psicodramaterapista Oksana Rybakova.

Ma in certi casi, u fattu chì anu bisognu di noi permette di cambià a relazione.

"A mo mamma ùn hè mai stata particularmente calda", ricorda Irina, 42. - Hè accadutu in modu diversu, ma à a fine avemu abituatu. Avà aghju cura di ella è sperienze diverse sentimenti, da a cumpassione à l'irritazione. Quandu di colpu aghju nutatu cumu si debilita, mi sentu una tenerezza è pietà atroce. È quand'ella mi face rivendicazioni, a volte rispondu troppu forte è tandu sò turmentatu da a culpabilità. "

Per esse cuscenti di i nostri sentimenti, creamu una distanza trà l'emozioni è l'azzione. Calchì volta riesci à scherzà invece di arrabbiate, è qualchì volta ci vole à amparà l'accettazione.

"Aghju tagliatu pezzi di carne in un piattu per u mo babbu è vecu ch'ellu hè insatisfattu, ancu s'ellu ùn importa micca", dice Dmitry di 45 anni. Riempite i documenti, aiutatevi à vestisce... Ma ancu pettinate i vostri capelli, lavate a faccia, lavate i denti - avè da piglià cura di l'igiene è di e prucedure mediche pò esse doloroso per l'anziani.

Se a nostra delicatezza scontra a so gratitùdine, sti mumenti ponu esse brillanti è memorabili. Ma pudemu ancu vede l'irritazione è a rabbia di i genitori. "Alcune di sti emozioni sò diretti micca à noi, ma à u statu di a nostra propria impotenza", spiega Oksana Rybakova.

Debitu bonu turnu merita un altru?

Quale è cumu determina ciò chì duvemu i genitori è ciò chì ùn deve micca? Ùn ci hè una sola risposta. "U cuncettu di u duvere appartene à u livellu di valore, à u listessu livellu induve scuntrà e dumande: perchè? perchè? per chì scopu? Chì ghjè u puntu ? À u listessu tempu, u cuncettu di u duvere hè una custruzzione suciale, è noi, cum'è persone chì campanu in a sucità, tendenu à cunfurmà à un gradu o un altru ciò chì hè prescrittu per ùn esse micca rifiutatu da questa sucità, nota Oksana Rybakova. 

- Da u puntu di vista di a lege di i sistemi generichi, chì hè stata discritta da u psicoterapeuta è filòsufu tedescu Bert Hellinger, i genitori anu u duvere in relazione à i zitelli - per educà, amassi, prutegge, insignà, furnisce (finu à una certa età). ). I zitelli ùn devi micca nunda à i so genitori.

In ogni casu, ponu, se vulete, rinvià ciò chì hè statu investitu in elli da i so genitori

S'elli anu investitu in l'accettazione, l'amore, a fede, l'uppurtunità, a cura, i genitori ponu aspittà a listessa attitudine versu elli quandu u tempu vene.

Quantu difficultà serà per noi cù i nostri genitori dipende largamente da cumu noi stessi guardemu ciò chì succede: s'ellu si cunsiderà una punizione, una carica, o una tappa naturale in a vita. "Provu di trattà a cura di i mo genitori è a so necessità cum'è una fine naturale di a so vita longa, sana è abbastanza riescita", dice Ilona, ​​49 anni.

Traduttore necessariu!

Ancu quandu avemu crisciutu, vulemu esse boni à i nostri genitori è sentu male si ùn avemu micca successu. "Mamma dice: Ùn aghju micca bisognu di nunda, è allora hè offesa se e so parolle sò state pigliate literalmente", Valentina di 43 anni hè perplessa.

"In tali casi, resta solu per ammette chì questu hè a manipulazione, u desideriu di cuntrullà vi per culpa", dice Oksana Rybakova. Ùn simu micca telepatichi è ùn pudemu micca leghje i bisogni di l'altri. Se avemu dumandatu direttamente è ricevutu una risposta diretta, avemu fattu u nostru megliu.

Ma qualchì volta i rifiuti stoici di i genitori per aiutà, è ancu i rivindicazioni à i zitelli, sò una cunsequenza di e so credenze.

"I genitori spessu ùn capiscenu micca chì a so visione di e cose ùn hè micca l'unicu pussibule", nota Svetlana Komissaruk. "Cressanu in un mondu diversu, a so zitiddina hè stata passata in difficultà. Inconvenienza persunale per elli in u sfondate, duveranu esse sustinutu è micca grumbled.

A critica era u principale strumentu di educazione per parechji. Parechji di elli ùn anu mancu intesu parlà di u ricunniscenza di l'unicità persunale di u zitellu. Ci anu criatu cum'è pudendu, cum'è elli stessi criscinu. In u risultatu, assai di noi si sentimu micca amatu, senza elogiamentu ". È hè sempre difficiule per noi cun elli, perchè u dulore di i zitelli risponde à l'internu.

Ma i genitori invechjenu, anu bisognu d'aiutu. È à questu puntu hè faciule fà piglià u rolu di un salvatore di cuntrollu chì sapi megliu cumu aiutà. Ci hè dui motivi, cuntinueghja Svetlana Komissaruk: "O per via di a vostra propria ansietà aumentata, ùn avete micca fiducia in u vostru amatu cù i so prublemi è strive à prevene u so inevitabbile, cum'è vi pare, fallimentu per tutti i mezi. O vi vede u significatu di a vita in aiutu è cura, è senza questu ùn pudete micca imagine a vostra esistenza. E duie ragioni sò cunnessi cun voi, è micca in tuttu cù l'ughjettu di l'aiutu.

In questu casu, duvete esse cuscenti di i vostri cunfini è i mutivi per ùn impone a cura. Ùn seremu micca rifiutati s'è no aspettemu finu à ch'ellu ci sia dumandatu aiutu è s'è no rispettemu a libertà di scelta di i genitori. "Solu sepandu u mo affari è micca a mo attività, mostramu una vera cura", enfatiza Svetlana Komissaruk.

Quale s'è no noi ?

Pò accade chì ùn averemu micca l'uppurtunità di cura di i nostri anziani ? "U mo maritu hè statu prupostu un travagliu in un altru paese, è avemu decisu chì a famiglia ùn deve micca parte", dice Marina di 32 anni, una mamma di dui figlioli, "ma avemu in a nostra cura a nanna in lettu di u mo maritu, ella hè. 92 anni. Ùn pudemu micca trasportà ella, è ùn vole micca. Avemu trovu una bona pensione, ma tutti i nostri cunnisciuti ci cundannanu.

In a nostra patria ùn ci hè micca tradizione di mandà i so amati in casa di anziani

Solu 7% ammettenu a pussibilità di u so piazzamentu in tali istituzioni1. U mutivu ùn hè micca solu in l'usu paisanu di campà in una cumunità, una famiglia allargata, chì hè impressu in a nostra memoria ancestrale, ma ancu in u fattu chì "u statu hà sempre interessatu à fà chì i zitelli sentenu un duvere versu i so genitori," ", dice Oksana Rybakova, "perchè in In questu casu, hè alleviatu da a necessità di piglià a cura di quelli chì ùn ponu più travaglià è avè bisognu di cura constante. È ùn ci sò ancu assai posti induve ponu furnisce una cura di qualità.

Pudemu ancu esse preoccupatu di quale tipu d'esempiu avemu datu à i nostri figlioli è chì u destinu ci aspetta in a vechja. "Se un parente anzianu hè furnitu cù l'attenzione necessaria, l'assistenza medica, l'assistenza è u sustegnu, se a cumunicazione hè mantinuta, questu pò mostrà à i nipoti cumu mantene u calore è l'amore", Oksana Rybakova hè cunvinta. E quantu à urganizà tecnicamente, ognunu decide per ellu stessu, tenendu in contu e so circustanze.

Cuntinuà à campà

Se a famiglia hà un adultu chì hè liberu di u travagliu, in bona salute, capaci di furnisce almenu l'assistenza medica basica, allura hè più cunvenutu per una persona anziana per vive in casa, cundizioni familiari, in un appartamentu cù quale parechji ricordi sò. assuciatu.

Tuttavia, succede ancu chì una persona anziana ogni ghjornu vede cumu i parenti si curanu di ellu, strainendu a so forza. È dopu, mantenendu una attitudine critica à a realità, sta osservazione pò esse difficiule, è ancu a cuscenza di a so impotenza è a carica chì crea per l'altri. È spessu diventa più faciule per tutti, se almenu alcune di e preoccupazioni ponu esse affidate à i prufessiunali.

È qualchì volta un tali trasferimentu di rispunsabilità hè una necessità urgente.

"Aghju pulitu a cassetta di lettiera, pulizziari è fà u tè à a sera, ma u restu di u tempu, una infermiera si cura di a mo mamma, l'aiuta cù u toilette è i medicazione. Ùn aghju micca avutu abbastanza per tuttu questu! ” - dice Dina di 38 anni, una mamma di travagliu di un figliolu di 5 anni.

"A sucetà hà aspittà chì una figliola hà da piglià cura di i so genitori piuttostu cà un figliolu; sia una nuora o una nipote", dice Oksana Rybakova, "ma ciò chì succede in u vostru casu hè di voi".

Quellu chì cura di un parente, a vita ùn si ferma per a durata di sta attività è ùn hè micca esaurita da questu. Se pudemu avvicinà à noi stessi è à l'altri micca cum'è qualchissia chì deve ubbidì à e regule è cumpiendu i duveri, ma cum'è una persona versatile vivente, allora hè più faciule per custruisce ogni relazione.


1. Izvestia cun riferimentu à a ricerca di u Centru Analiticu NAFI, iz.ru 8.01.21.

Lascia un Audiolibro