Partu in tempu reale

A nascita di Théo, ora per ora

Sabbatu 11 di sittembri, sò 6 ore Mi svegliu, andu à u bagnu è tornu à u lettu. À 7 ore di mane, aghju l'impressione d'avè u mo pigiama inzuppatu, tornu à a toilette è quì ùn possu cuntrullà mi stessu... Cuminciu à perde l'acqua !

Vaiu à vede à Sébastien, u babbu, è li spiegu chì pudemu andà. Va à piglià i sacchetti di sopra è dice à i so genitori chì eranu prisenti chì partemu per a maternità. Ci vestemu, pigliu una spugna per ùn inundà a vittura, mi facciu i capelli è prestu, simu fora ! Colette, a mo sogra, m’hà dettu prima di partì ch’ella l’avia sentita a sera, chì mi pareva stancu. Partemu per a maternità di Bernay ... Ci cunnoscimu prestu…

7h45:

Arrivatu à a maternità, duv’ellu ci hè accoltu da Céline, a levatrice chì m’ausculta è monitoreghja. Conclusioni : hè a sacchetta chì hè rotta. Aghju cuntrazzioni tardi di gravidenza chì ùn possu micca sentu, è u cervicu hè 1 cm apertu. Di colpu, mi tenenu, ùn causanu nunda finu à dumane matina, è aghju avutu un antibioticu s'ellu ùn partu prima di 19 ore.

8h45:

Sò in a mo stanza, induve aghju u dirittu di colazione (pane, burro, marmellata è caffè cù latte). Manghjemu ancu i pains au chocolat chì avemu avutu in casa, è Sébastien hà ancu dirittu à un caffè. Si ferma cun mè, avemu l'occasione di fà una telefonata à i mo parenti per dì chì sò in a maternità. Ritorna in casa per pranzi cù i so genitori è ripiglià qualchi cose scurdate.

11h15:

Celine torna in a stanza per mette u monitoraghju. Hè cuminciatu à cuntratte bè. Mangiu iogurtu è compota, ùn sò micca permessu di più perchè u partu s'avvicina. Aghju da piglià una duscia calda, mi fa sentu bè.

13h00:

Sébastien hè tornatu. Hè seriamente cuminciatu à fà male, Ùn sò più cumu pusizzà mi è ùn possu più respira bè. Vogliu vomità.

16 ore, mi portanu à a sala di travagliu, u cervicu s'apre lentamente, mi dici amablemente chì per l'epidurale, hè troppu tardi ! Cumu hè troppu tardi, sò quì da i mo 3 cm ! Ebbè, micca gran cosa, mancu a paura !

17h, u ginecologu (chì deve vede a so ghjurnata finita è impaciente, simu calunniosi) ghjunghje è mi esamina. Dicide di rompe a sacchetta d'acqua per accelerà u prucessu.

Cusì face, sempre senza dolore, tuttu va bè.

Arriva una cuntrazzioni, u mo omu mi l'annuncia monitorendu u monitoraghju, ti ringraziu caru, per furtuna sì quì, l'avaria mancatu altrimenti !

Fora chì a canzone hè cambiata! Ùn sò micca risatu à tuttu, i cuntrazzioni acceleranu, è sta volta, fa male !

Mi sò offru morfina, chì inducerà u mo zitellu à lascià in una incubatrice per 2 ore dopu a consegna. Dopu un rifiutu eroicu, aghju cambiatu d'idea è dumandu. Mascara di morfina + ossigenu, Sò zen, un pocu troppu, ùn aghju una sola brama : andà à dorme, gestite senza mè !

Eppo apparentemente chì ùn hè micca pussibule.

19h, u ginecologu torna è mi dumanda s'ellu mi sentu a voglia di spinghje. Manca appena !

20h, stessa dumanda, stessa risposta !

21 ore di sera, u core di u zitellu rallenta, a ghjente in panicu intornu à mè, una iniezione rapida, è tuttu pare torna à u normale.

Eccettu chì u fluidu amniòticu hè tinged (cù sangue), chì u zitellu hè sempre perched nantu à a cima di l'utru è ùn pare micca à tutti in furia per falà, sò dilatatu à 8 cm, è ùn hè micca mossu per. un bonu mumentu.

U ginecologu cammina 100 passi trà a sala di travagliu è u corridore, aghju intesu cumbugliu "cesarean", "anesthesia generale", "spinal anesthesia", "epidurale".

È duranti stu tempu, e cuntrazzioni tornanu ogni minutu, aghju dulore, ne sò malatu, Vogliu chì questu finisci, è qualcunu per finalmente piglià una decisione!

Finalmente mi portanu à l'OR, u babbu si trova abbandunatu in u corridoiu. Aghju u dirittu à una anestesia spinale, chì mi dà un surrisu, Ùn sentu più e cuntrazzioni, hè felicità !

22h17, esce infine u mo anghjulu, spintu da a levatrice è pigliata da u ginecologu.

À pocu tempu per vedela quandu hè purtata à u bagnu cù u so babbu cum'è u primu tistimone toccu.

Un pocu tour in a sala di ricuperazione è tornu in a mo stanza, senza u mo figliolu cum'è previstu, per via di a morfina.

Una riunione commovente

Aghju 5 minuti cù u mo zitellu per dì addiu à ellu, è parte, luntanu. Senza sapè s'ellu u ritruveraghju.

Attesa terribile, prova insopportabile. Sarà operatu solu ghjovi matina per una fistula omfalo-mesenterica, una spezia di junzione trà l'intestinu è l'ombiccu, suppostu chjode prima di a nascita, ma chì s'hè scurdatu di fà u so travagliu à u mo picculu tesoru. Unu in 85000 se a memoria serve. M'hà dettu una laparotomia (grande apertura à traversu l'abdomen), infine u cirurgiu passava per a strada umbilicale.

23 ore di sera, babbu vene in casa per riposà.

A mezzanotte, l'infermiera entra in a mo stanza, seguita da u pediatra, è m'annuncia senza chjesa. "U vostru zitellu hà un prublema". A terra si sfonda, aghju intesu in una nebbia chì u pediatricu mi dice chì u mo figliolu perde u meconiu (u 1u taburete di u zitellu) à traversu l'ombiccu, chì hè assai raru, chì ùn sapi micca s'ellu hè in ghjocu u so pronostico chì mette in vita. micca, è chì u SAMU hà da ghjunghje per purtallu à l'unità neonatale à l'uspidale (aghju datu nascita à a clinica), allora ch'ellu parterà dumane per un altru spitali dotatu di una squadra di chirurgia pediatrica, à più di 100 km.

Per via di a cesariana, ùn sò micca permessu di accumpagnallu.

U mondu hè cascatu, pienghje senza fine. Perchè noi? Perchè ellu ? Perchè ?

Aghju 5 minuti cù u mo zitellu per dì addiu à ellu, è parte, luntanu. Senza sapè s'ellu u ritruveraghju.

Attesa terribile, prova insopportabile. Sarà operatu solu ghjovi matina per una fistula omfalo-mesenterica, una spezia di junzione trà l'intestinu è l'ombiccu, suppostu chjode prima di a nascita, ma chì s'hè scurdatu di fà u so travagliu à u mo picculu tesoru. Unu in 85000 se a memoria serve. M'hà dettu una laparotomia (grande apertura à traversu l'abdomen), infine u cirurgiu passava per a strada umbilicale.

U venneri sò autorizatu à truvà u mo figliolu, andu chjinatu in una ambulanza, un viaghju longu è dulore, ma infine vedraghju u mo zitellu.

U marti dopu, andemu tutti in casa, avendu trattatu una magnifica icterizia prima !

Un viaghju chì dapoi hà lasciatu u so segnu, micca fisicu, u mo picciottu maiò ùn mantene micca cunsequenze di sta "avventura" è a cicatrice hè invisibule à quellu chì ùn cunnosci micca, ma psicologicu per mè. Aghju tutti i prublemi in u mondu per esse siparatu da ellu, campu in angoscia, cum'è tutte e mamme chì qualcosa li succede, Sò una mamma gallina, forse troppu, ma sopratuttu piena d'amore chì u mo anghjulu mi rende centu volte.

Aurélie (31 anni), mamma di Noè (6 anni è mezu) è Camille (17 mesi)

Lascia un Audiolibro