Flammulaster šipovatyj (Flammulaster muricatus)

Sistematica:
  • Divisione: Basidiomycota (Basidiomycetes)
  • Suddivisione: Agaricomycotina (Agaricomycetes)
  • Classe: Agaricomycetes (Agaricomycetes)
  • Sottoclasse: Agaricomycetidae (Agaricomycetes)
  • Ordine: Agaricales (Agaric o Lamellar)
  • Famiglia: Inocybaceae (Fibrous)
  • Flammulaster (Flammulaster)
  • Type: Flammulaster muricatus (Flammulaster šipovatyj)

:

  • Flammulaster spinosa
  • Agaricus muricatus Fr.
  • Pholiota muricata (Fr.) P. Kumm.
  • Dryophila muricata (Fr.) Quel.
  • Naucoria muricata (Fr.) Kuehner & Romagna.
  • Phaeomarasmius muricatus (Fr.) Singer
  • Flocculina muricata (Fr.) PD Orton
  • Flammulaster denticulatus PD Orton

Nom scientifique complet : Flammulaster muricatus (Fr.) Watling, 1967

storia taxonomica:

In u 1818, u micologu svedese Elias Magnus Fries hà descrittu scientificamente stu fungu, dendu u nome Agaricus muricatus. In seguitu, u scozzese Roy Watling trasfirìu sta spezia à u genus Flammulaster in u 1967, dopu avè ricevutu u so nome scientificu attuale Flammulaster muricatus.

testa: 4 - 20 mm di diametru, in ocasioni pò ghjunghje à trè centimetri. Inizialmente hemisfericu cù un bordu curvo è un velu di granu di feltru sottu à i platti. Quandu u corpu di fruttu maturu, diventa cunvex-prostrate cù un tuberculu chjucu, cunicu. Rossu-marrone, marrone, in tempu seccu ocre-marrone, marrone chjaru, più tardi cù un tintu rusty. Cù una superficia matte irregolare, felted, cuperta cù scalmi densi, eretti, verruchi. U bordu hè frangiatu. U culore di e scale hè listessu chì a superficia di u capu, o più scuru.

I scaglie chì pendenu da u bordu sò raggruppati in raghji triangulari, chì creanu l'effettu di una stella multi-fasci.

Stu fattu illustra perfettamente u significatu di u nome di u genus latinu. L'epithète Flammulaster hè derivatu da u latinu flámmula chì significa "fiamma" è da u grecu ἀστήρ [astér] chì significa "star".

polpa di capu magre, fragile, giallu-marrone.

Jambe: 3-4 cm longu è 0,3-0,5 cm di diametru, cilindricu, cavu, pocu allargatu à a basa, spessu curvatu. A maiò parte di a gamba hè cuparta cù squame spine aranciu-marroni. U fondu hè più scuru. In a parti suprana di u troncu, in a maiò parte di i casi, ci hè una zona annular, sopra à quale a superficia hè più liscia, senza scale.

Pulp in a gamba fibru, brunastru.

vinile: adnate cù un dente, freccia media, cù un bordu dentellatu giallu chjaru, matte, cù numerosi platti. I funghi ghjovani anu un culore ocre chjaru, turnendu marroni cù l'età, à volte cù una tinta d'oliva, più tardi cù spots rusty.

ciavuru: in certi fonti ci hè un odore assai debbuli di pelargonium (geranium di stanza). Altre fonti carattarizanu l'odore cum'è raru.

Taste micca espressivu, pò esse amara.

Microscopia:

Spore: 5,8-7,0 × 3,4-4,3 µm; Qm = 1,6. A pareti grossi, ellissoidali o ligeramente ovoidi, è à volte ligeramente appiattite da un latu, liscia, di culore giallu paglia, cù un poru spuntatu notevuli.

Basidi: 17–32 × 7–10 µm, corti, in forma di mazza. Quattru-spored, raramenti dui-spored.

Cistidi: 30–70 × 4–9 µm, cilindriche, diritte o sinuose, incolore o con un contenuto bruno-giallastro.

Pileipellis: custituitu di elementi sferichi, oblicu in forma di pera 35 - 50 microns, cù intarsia marrone.

polvere di spore: marrone arrugginitu.

Spiny Flammulaster hè un fungu saprotrophic. Cresce singolarmente è in gruppi chjuchi nantu à u legnu duru in decadenza: faghju, betula, alder, aspen. Pò esse ancu truvatu nantu à a cortezza, serratura, è ancu nantu à i tronchi viventi debilitati.

I boschi deciduous ombreggiati cù assai legnu mortu sò i so abitati preferiti.

Fruiting da ghjugnu à uttrovi (massively in lugliu è in a seconda mità d'aostu).

Fungo abbastanza raru.

Flammulaster muricatus peut être trouvé dans de nombreuses parties de l'Europe continentale centrale et méridionale, ainsi qu'en Grande-Bretagne et en Irlande du Sud. In Siberia Occidentale registratu in e regioni Tomsk è Novosibirsk è Khanty-Mansi Autonomous Okrug.

Estremamente raru in l'America di u Nordu. I ritrovamenti riportati in Hocking Forest Reserve, Ohio, California, è u sudu di l'Alaska.

È ci sò ancu ritrovi in ​​Africa orientale (Kenya).

Hè inclusu in a lista rossa di macromiceti: ​​a Repubblica Ceca in a categuria EN - spezie in via di estinzione è a Svizzera in a categuria VU - vulnerabile.

Inconnu. Ùn ci sò micca dati tossicologichi riportati in a literatura scientifica.

In ogni casu, u fungo hè troppu raru è chjucu per esse di qualsiasi interessu culinariu. Hè megliu di cunsiderà inedible.

Flammulaster biseauté (Flammulaster limulatus)

Ce petit champignon peut être trouvé dans les forêts ombragées sur bois dur pourri, ce qui le rend semblable à Flammulaster muricatus. Sò simili in grandezza ancu. Inoltre, i dui sò cuparti di scale. In ogni casu, e scale di Flammulaster spiny sò notevolmente più grande è più scuru. A diferenza chjave hè a prisenza di una frangia à u bordu di u cappucciu di u Spiky Flammulaster, mentre chì u Slanted Flammulaster faci senza.

Inoltre, Flammulaster limulatus ùn hè micca odore di geranium o ravane, chì pò esse cunsideratu una altra diferenza trà sti dui funghi simili.

Flocon commun (Pholiota squarrosa)

Esternalmente, u Flammulaster hè spinoso, à una ghjovana età pò esse sbagliata per una piccula scaly. A parolla chjave quì hè "picculu", è questu hè a diferenza. Ancu s'ellu hè esternamente sò assai simili, Pholiota squarrosa sò funghi cù corpi di fruttu più grande, ancu i ghjovani. Inoltre, crescenu in mazzi, mentri Flammulaster hè un fungu unicu.

Phaeomarasmius erinaceus (Phaeomarasmius erinaceus)

Stu fungus hè un saprotrofo nantu à i tronchi morti, soprattuttu salici. Quandu si descrizanu Theomarasmius, i stessi macrocaratteristiche sò usati cum'è per Flammulaster prickly: un caprettu semicircular rossu-marrone coperto cù scaglie cù un bordu fringed, un squame squamosu cù una zona annular sopra chì hè liscia. Per quessa, hè difficiule di discrìviri e differenze trà sti spezie.

Tuttavia, s'è guardate attentamente, pudete vede a diferenza. Prima di tuttu, Phaeomarasmius erinaceus hè un fungu ancu più chjucu cà Flammulaster muricatus. Di solitu micca più di un centimetru. I scalini nantu à u troncu sò chjuchi, felti, è micca spine, cum'è in Flammulaster. Hè ancu distintu da a polpa di gomma densa è a mancanza d'odore è gustu.

Foto: Sergey.

Lascia un Audiolibro