L'editoriale di Vremena (ACT) hà publicatu un libru nantu à a psiculugia destinatu micca à l'adulti, ma à i zitelli.

U nome di Yulia Borisovna Gippenreiter deve esse intesu da tutti i genitori. Ancu qualchissia chì ùn hè mai statu interessatu in libri nantu à a psiculugia di u zitellu hè cusì cunnisciutu. Yulia Borisovna hè un prufessore in l'Università Statale di Mosca, spicializata in a psiculugia famigliali, a prugrammazione neurolinguistica, a psiculugia di a percepzione è l'attenzione. Hà un numeru incredibile di publicazioni, più di 75 documenti scientifichi.

Avà u cunsigliu editoriale di Vremena (ACT) hà publicatu un novu libru di Yulia Gippenreiter, dedicatu à a psiculugia di u zitellu, "Bonu è i so Amici". U libru ùn hè micca pensatu per adulti, ma per i zitelli. Ma, sicuru, hè megliu di leghje cù i vostri genitori. Agree, hè abbastanza difficiuli di spiegà à u zitellu ciò chì a gentilezza, a ghjustizia, l'onestà, a cumpassione sò. È in u libru, a cunversazione anderà esattamente nantu à questu. Utilizendu l'esempiu di esempi simplici è storii interessanti, u zitellu hà da pudè capisce, è più impurtante, per sente ciò chì hè in ghjocu.

È avemu publicatu un extracte di stu libru, pensatu per aiutà u zitellu capisce ciò chì a cuscenza hè.

"A Cuscenza hè un amicu è prutettore di u Bonu.

Appena qualcunu ùn hè micca gentile, questu amicu principia à disturbà a persona. Hà parechje manere di fà: qualchì volta "si gratta l'ànima", o cum'è qualcosa "brucia in u stomacu", è qualchì volta una voce ripete: "Oh, quantu hè male ...", "Ùn avissi micca! " - in generale, si face male ! È cusì finu à chì ti curreghje, scusate, vede chì avete statu pardunatu. Allora u Bonu surriderà è cumincià à esse amici cun voi di novu. Ma ùn finisci micca sempre cusì bè. Per esempiu, a vechja donna in "The Tale of the Fisherman and the Fish" ùn hà micca migliuratu, ghjurà cù u vechju tuttu u tempu, da u principiu à a fine di u conte, ancu urdinatu di battellu! È ùn aghju mai scusatu ! Apparentemente, a so Cuscenza era dorme, o ancu morse ! Ma mentre a Cuscenza hè viva, ùn ci permette micca di fà e cose cattive, è s'è no facemu, allora ci sentimu vergogna. Appena a cuscenza parla, hè imperativu à sente ! Necessariamente!

Vi dicu una storia di un zitellu. U so nome era Mitya. A storia hè accaduta assai tempu, più di centu anni fà. U zitellu stessu hà scrittu annantu à ella quand'ellu hè diventatu adultu è hà cuminciatu à scrive libri. È à quellu tempu avia quattru anni, è una vechja nanna campava in a so casa. A nanna era gentile è affettuosa. Camminavanu inseme, andavanu à a chjesa, accendevanu candele. A nanna li contava storie, calzini in maglia.

Una volta Mitya era ghjucatu cù una bola, è a nanna era pusata nantu à u divano è tricottava. U ballò si vultò sottu à u divano, è u zitellu gridò: "Nian, pigliate!" È a nanny risponde: "Mitya l'avete da ellu stessu, hà un dorsu ghjovanu è flexible ..." "No", disse Mitya ostinatamente, "avete capitu!" A nanna l'accazza nantu à a testa è ripete: "Mitenka l'avete da ellu stessu, hè intelligente cun noi!" È tandu, imaginate, sta "ragazza intelligente" si ghjittassi in terra, pesta è calci, ruggisce di còllera è grida: "Prendi, piglia!" Mamma hè ghjunta correndu, u pigliò, l'hà abbracciatu, dumanda : "Chì, chì ti passa, caru ?!" È ellu: "Questu hè tuttu ciò chì a brutta nanna mi offende, u ballò manca ! Scacciala fora, cacciala fora ! U focu ! S'ellu ùn l'avete micca licenziatu, allora l'amate, ma ùn m'amate micca ! » È avà a gentile è dolce nanna hè stata licenziata per via di u scandalu chì hà fattu stu zitellu capricciusu spogliatu !

Vi dumandate, chì a Cuscenza hà da fà cun ella? Ma à chì. U scrittore chì stu zitellu hè diventatu scrive: "Cinquant'anni sò passati (imaginate, cinquanta anni!), Ma u rimorsu di a Cuscenza torna appena mi ricordu di sta terribili storia cù u ballò!" Fighjate, si ricorda di sta storia in mezu seculu. Si cumpurtava male, ùn hà intesu a voce di u Bonu. È avà u rimorsu fermava in u so core è u turmentava.

Qualchissia pò dì: ma a mo mamma si dispiace per u zitellu - pienghje tantu, è tù stessu hà dettu chì dispiace hè una bona azione. È dinò, in quantu à « A storia di u piscadoru è di u pesciu », rispunderemu : « Innò, ùn era micca una bona impresa ! Era impussibile di cede à u capriccio di u zitellu è u focu di a vechja nanna, chì purtò cun ella in casa solu calore, cunfortu è bontà! "A nanna hè stata trattata assai ingiustamente, è questu hè assai male!

Lascia un Audiolibro