Intervista cù Boris Cyrulnik: "Avemu da aiutà e donne incinte, circundà, sò i zitelli chì beneficaranu!" "

Boris Cyrulnik hè un neuropsichiatru è specialista in u cumpurtamentu umanu. U presidente di u cumitatu di sperti nantu à i "primi 1000 ghjorni di u zitellu", hà presentatu un rapportu à u presidente di a Republica à u principiu di sittembri, chì hà purtatu à un aumentu di u permessu di paternità à 28 ghjorni. Ripensa cun noi a cinquant'anni di studiare i legami genitori-figli.

Genitori : Avete un ricordu di a rivista Parents ?

Boris Cyrulnik: In cinquant'anni di pratica, l'aghju spessu lettu per vede sia ciò chì i prublemi chì i genitori sò affruntati, sia per leghje articuli nantu à l'ultimi progressi medichi o societali intornu à a famiglia o i zitelli. Sò statu interrugatu quì duie o trè volte, ogni volta durante i prugressi medichi. In particulare in u 1983, quandu avemu prima dimustratu chì u zitellu puderia sente frequenze bassu in l'utru di a mamma da a 27a settimana di amenorrea *. Ci vole à capisce chì à l'epica, era rivoluzionariu ! Questu hà disturbatu assai persone per quale u zitellu, finu à ch'ellu parlava, ùn pudia capisce nunda.

Cumu si vedenu i zitelli à quellu tempu?

BC: Nè più nè menu di i tratti digestivu. Avete da capisce: durante i mo studii universitarii, ci hè statu insignatu chì un zitellu ùn pò micca soffre perchè (supponimenti) i so terminazioni nervi ùn anu micca finitu u so sviluppu (!). Finu à l'anni 80 è 90, i zitelli sò stati immobilizzati è operati senza anestesia. Duranti i mo studii è quelli di a mo moglia chì era ancu un duttore, avemu riduciutu fratture, punti di sutura o sguassate l'amigdalite in i zitelli sottu un annu senza anestesia. Fortunatamente, e cose anu evolutu assai: 10 anni fà, quandu aghju pigliatu u mo nipote per avè l'arcu stitched up, l'infermiera li mettia una cumpressa numbing prima chì l'internu vinia à fà i punti. A cultura medica hà ancu evolutu: per esempiu, i genitori eranu pruibiti di vene à vede i zitelli quand'elli eranu in uspitali, è avà vedemu più è più stanze induve i genitori ponu stà cun elli. Ùn hè ancu 100%, dipende di a patologia, ma avemu capitu chì u nascitu hà bisognu di a presenza di a figura di l'attache, sia a mamma sia u babbu.

chiudi

Cumu sò evoluti i genitori ?

BC: Cinquant'anni fa, le donne avevano figli prima. Ùn era pocu cumuni per una donna per esse digià una mamma à 50 o 18. È a diffarenza cù avà hè chì ùn era micca solu solu. A ghjovana mamma era circundatu fisicu è emutivu da a so famiglia, chì l'aiutò, hà fattu cum'è un relay.

Hè questu qualcosa chì hè persu avà? Ùn avemu micca persu u nostru "ambienti naturali", chì saria più vicinu à a famiglia allargata ?

BC: Iè. On observe, notamment grâce à l'œuvre de Claude de Tychey, qu'il y a de plus en plus de dépression « pré-maternelle », plus qu'après la naissance. Perchè ? Una di l'ipotesi hè chì a mamma chì hà un zitellu avà hà piuttostu 30 anni, vive luntanu da a so famiglia è si trova cumplettamente isolata socialmente. Quandu u so zitellu hè natu, ùn cunnosci micca i gesti di l'allattamentu - ùn hà mai vistu un zitellu à u pettu prima di u so primu zitellu - a nanna ùn hè micca quì, perchè vive luntanu è hà e so attività, è u babbu si ne và. ella sola per vultà à u travagliu. Hè una viulenza assai grande per a ghjovana mamma. A nostra sucità, cumu hè urganizata, ùn hè micca un fattore protettivu per a ghjovana mamma ... è dunque per u zitellu. A mamma hè più stressata da u principiu di a gravidanza. Avemu digià vistu e cunsequenze in i Stati Uniti è u Giappone induve i zitelli sò 40% per esse stressed. Da quì u bisognu, sicondu u travagliu di a Cummissione 1000 Days, di lascià a pussibilità per u babbu di stà vicinu à a mamma più longu. (Nota di l'editore: Questu hè statu decisu da u presidente Macron allargendu u permessu di paternità à 28 ghjorni, ancu s'è a cumissioni di 1000 ghjorni hà cunsigliatu 9 settimane.

Cumu aiutà i genitori?

BC: Avemu principiatu a cumissioni di 1000 ghjorni per scuntrà a futura coppia parentale. Per noi, ùn pudemu micca esse interessatu à i genitori quandu u gravidenza hè digià in strada perchè hè guasi digià troppu tardu. Avemu da piglià a cura di a futura coppia parentale, circundà è dà aiutu ancu prima di u pianu di u zitellu. Una mamma chì hè socialmente isolata serà infelice. Ùn si diverte micca essendu cù u so zitellu. Crescerà in una nicchia sensoriale impoverita. Questu, à u turnu, porta à un attaccamentu insicuru chì hà da svantaghju assai u zitellu dopu, quand'ellu entre in a nursery o a scola. L'urgenza hè dunque d'aiutà e donne incinte, di circundà, perchè sò i zitelli chì anu da prufittà. À a cumissioni, vulemu chì i babbi sò più prisenti in e famiglie, per ch’ellu ci sia megliu spartera di e rispunsabilità parenti. Questu ùn rimpiazzà micca a famiglia allargata, ma purterebbe a mamma fora di u so isolamentu. A più grande aggressione hè l'isolamentu di e mamme.

Insiste chì i zitelli ùn fighjanu micca schermi finu à l'età di 3 anni, ma chì ne di i genitori? Devevanu ancu abbandunà ?

BC: In verità, avà vedemu assai chjaramente chì un zitellu chì hè statu espostu à assai schermi avarà ritardi di lingua, ritardu di u sviluppu, ma hè ancu perchè spessu, stu zitellu ùn hà micca statu guardatu stessu. . Avemu avutu dimustratu, in l'anni 80, chì un zitellu chì era guardatu da u so babbu o da a mamma mentre era alimentatu in buttiglia allattava più è megliu. Ciò chì avemu osservatu hè chì se un babbu o una mamma passa u so tempu à fighjà u so telefuninu invece di osservà u zitellu, u zitellu ùn hè più abbastanza stimulatu. Questu pruvucarà prublemi di adattazione à l'altri: quandu parlà, à quale tonu. Questu averebbe cunsequenze nantu à a so vita futura, à a scola, cù l'altri.

In quantu à a viulenza educativa ordinaria, a lege nantu à a sculacciata hè stata passata - cun difficultà - l'annu passatu, ma hè abbastanza ?

BC: Innò, a prova più flagrante hè chì a lege nantu à a viulenza domestica hè stata più longa, è chì a viulenza hè sempre presente in coppie, cresce ancu quandu u sexismu aumenta. In ogni casu, i studii anu dimustratu chì un zitellu chì osserva a viulenza trà i so genitori vi vede u so sviluppu di u cervellu completamente alteratu. Hè listessa cù a viulenza chì hè esercitata annantu à u zitellu, ch'ella sia viulenza fisica o verbale (umiliazione, etc.). Avà sapemu chì sti attitudini anu cunsiquenzi nantu à u cervellu. Di sicuru, era necessariu di pruibisce queste pratiche, ma avà, avemu da circundà i genitori è educà per aiutà à fà altrimenti. Ùn hè micca faciule quandu avete statu criatu in a viulenza stessu, ma a bona nutizia hè chì una volta chì avete firmatu a viulenza, è ristabilisce un attaccamentu sicuru cù u vostru zitellu. , u so cervu - chì pruduce parechje sinapsi novi ogni secondu - hè capaci di riformattà cumplettamente, in 24 à 48 ore. Hè assai rassicurante, perchè tuttu hè ricuperà. Per esse più simplicemente, i zitelli sò faciuli di ferite, ma ancu faciuli di riparà.

Se guardemu à cinquant’anni da quì, ci si pò immaginare com’eranu i genitori ?

BC: In cinquant'anni, si pò imaginà chì i genitori si urganizeranu in modu diversu. L'aiutu mutuale deve esse restauratu in e nostre società. Per questu, duvemu piglià un esempiu da i paesi di u Nordu, cum'è a Finlandia induve i genitori s'organizzanu. Formanu gruppi amichevuli di e donne incinte è i zitelli è aiutanu l'altri. Pudemu imaginà chì in Francia, sti gruppi rimpiazzaranu a famiglia allargata. E mamma puderanu purtà pediatri, levatrici, psicologi in i so gruppi per amparà e cose. Ma sopratuttu, i zitelli seranu più stimulati è i genitori si sentianu più supportati è sustinuti da una cumunità emotiva intornu à elli. Hè ciò chì vogliu in ogni modu !

* Travagliu di Marie-Claire Busnel, ricercatrice è specialista in a vita intrauterina, à u CNRS.

 

 

 

Lascia un Audiolibro