Aghju parturitu in casa senza avè vulutu

Sentu a voglia di spinghje, è tuttu u corpu di a mo figliola hè surtitu ! U mo maritu facia finta di ùn panicu

A 32 anni, aghju datu nascita à u mo terzu figliolu, in piedi, solu in a mo cucina... Ùn era micca previstu ! Ma era u mumentu più bellu di a mo vita !

A nascita di u mo terzu figliolu hè stata una grande avventura ! Duranti a mo gravidenza, aghju fattu grandi risoluzioni, cum'è andendu regularmente à e classi di nascita senza dolore, dumandendu una epidurale, in corta tuttu ciò chì ùn avia micca fattu per a mo seconda. E mi dispiace, cusì duru era statu questu partu. Cù issi boni risoluzioni, eru serenu, ancu s'è i 20 km chì mi separavanu da a maternità mi parevanu assai. Ma bè, per i primi dui, era ghjuntu bè à tempu è chì m'hà assicuratu. Dece ghjorni prima di a nascita, aghju finitu di preparà e cose per u zitellu, serenu. Eru stancu, hè vera, ma cumu ùn esse quandu eru guasi à termine è aghju avutu à piglià cura di i mo figlioli di 6 è 3 anni. Ùn aghju avutu micca cuntrazzioni, quantunque chjuche, chì puderia avè avvistatu. Una sera, però, mi sentu particularmente stancu è andò à lettu prestu. È po, versu 1:30 di a mane, un dulore tamantu m'hà svegliatu ! Una cuntrazzione assai putente chì ùn pareva mai vulsutu piantà. Appena finita, sò ghjunte duie altre cuntrazzioni assai forti. Là, aghju capitu ch’avia da parturi. U mo maritu si svegliò è m'hà dumandatu ciò chì passava ! L'aghju dettu di telefonu à i mo parenti per vene à piglià cura di i zitelli, è sopratuttu di chjamà u dipartimentu di u focu perchè puderia dì chì u nostru zitellu venia ! Pensu chì cù l'aiutu di i bomberi, aghju avutu u tempu d'arrivà à a sala di maternità.

Stranamente, eiu chì sò piuttostu ansiosa, eru Zen ! Sentu chì aghju avutu qualcosa da rializà è chì aghju avutu à mantene in cuntrollu. Mi sò alzatu da u mo lettu per piglià a mo borsa, pronta per andà in a maternità. Eru appena ghjuntu in cucina, una nova cuntrazzioni m'hà impeditu di mette un pede davanti à l'altru. Aghju afferratu u tavulinu, senza sapè chì fà. A natura hà decisu per mè : di colpu mi sentu tuttu umitu, è aghju capitu chì perdia l'acqua ! In u mumentu dopu, aghju sentitu u mo zitellu chì scappava fora di mè. Eru sempre in piedi, tenendu a testa di u mo zitellu. Tandu, mi sentu una voglia pazza di spinghja : l’aghju fattu è u corpu di a mo zitella hè surtitu ! L'aghju abbracciata è pienghje assai prestu, chì mi rassicura ! U mo maritu, chì facia finta di ùn panicà, m'hà aiutatu à chjappà nantu à e tile è ci hà avvoltu in una manta.

Aghju messu a mo figliola sottu à a mo t-shirt, a pelle à a pelle, per ch'ella sia calda è chì a pudessi sentu più vicinu à u mo core. Eru cum'è storta, euforica cum'è mi sentu tantu fieru d'avè pussutu parturisce in stu modu inusual, senza sente a minima apprensione. Ùn aghju micca idea di quantu tempu era passatu. Eru in a mo bolla... In ogni casu, tuttu ciò chì hè accadutu assai prestu : i pompieri sò ghjunti è sò stati maravigliati di vedemi in terra cù u mo zitellu. Pare ch'e aghju sorrisu tuttu u tempu. U duttore era cun elli è mi fighjulava da vicinu, soprattuttu per vede s'ellu perdia sangue. Esaminò a mo figliola è hà tagliatu u cordone. I pompieri m'hà messu dopu in u so camionu, u mo zitellu era sempre contru à mè. Eru messu in una IV, è andemu à a sala di maternità.

Quandu aghju ghjuntu, aghju statu postu in a sala di travagliu perchè a placenta ùn era micca espulsa. Mi pigliò u mo chip, è quì sò andatu pazzu è cuminciaru à pienghje mentre finu à avà era incredibbilmente calmu. Mi calmu rapidamente perchè e levatrici m'hà dumandatu di spinghje per caccià a placenta. À quellu tempu, u mo maritu hè tornatu cù u nostru zitellu, chì hà messu in braccia. Videnduci cusì, hà cuminciatu à pienghje, perchè era commossu, ma ancu perchè tuttu hè finitu bè ! Mi basgiò è mi fighjulava cum’è ùn l’avia mai avutu prima : « Caru, sì una donna eccezziunale. Avete capitu l'impresa chì avete appena realizatu ! Sentu ch'ellu era fieru di mè, è chì m'hà fattu assai bè. Dopu à l'esami di solitu, ci sò stati stallati in una stanza induve noi trè pudemu finalmente stà. Ùn mi sentu micca veramente stancu è affascinava u mo maritu di vedemi cusì, cum'è s'ellu ùn era accadutu nunda di straordinariu ! In seguitu, quasi tuttu u persunale di a clinica hè ghjuntu à cuntemplà u «fenominu», vale à dì eiu, a donna chì avia parturitu stendu in casa in pochi minuti !

Ancu oghje, ùn capiscu micca bè ciò chì mi hè accadutu. Nunda m'hà predispostu à dà nascita cusì prestu, ancu per un terzu zitellu. Soprattuttu, aghju scupertu in mè risorse scunnisciute chì mi rendevanu più forte, più sicura di mè stessu. È, u megliu di tuttu, l'aspettu di u mo maritu nantu à mè hè cambiatu. Ùn mi cunsidereghja più una piccula donna fragile, mi chjama « a mo piccola eroina cara » è chì ci hà avvicinatu.

Lascia un Audiolibro