cuntenutu
Prima, capimu perchè questu succede in tuttu? Perchè un zitellu succhia u so pollice? Infatti, in fattu, questu hè un casu abbastanza cumuni, micca solu in famiglie cù i zitelli, ma ancu induve ci sò i zitelli in età prescolare. A chì età hè normale sughjendu u pollice?
"À l'età di 2-3 mesi, u zitellu trova e so mani è i mette subitu in bocca per esaminà", dice. етский ихолог Ksenia Nesyutina. – Questu hè assulutamente normale, è se i genitori, preoccupati chì u zitellu chjappà i so ditte in u futuru, ùn permettenu micca sughjendu è mette un pacifier in bocca, allora questu dannu u sviluppu di u zitellu. Dopu tuttu, per cumincià à aduprà e vostre mani, per sviluppà e cumpetenze di u mutore, prima deve truvà è esaminà e mani cù a bocca.
Ebbè, se u zitellu hà crisciutu, ma l'abitudine ferma, avete bisognu à capisce. Ci hè parechje motivi per succhiare u pollice.
- À circa 1 annu d'età, sughjendu u pollice pò indicà un riflessu di suzione insatisfessu. Comu regula, in questu tempu, i zitelli sò attivamente transizione da l'allattamentu o formula à l'alimentariu regulare. Micca tutti i zitelli si adattanu facilmente à questu è qualchì volta cumincianu à sprime a mancanza sughjendu i so ditte, spiega Ksenia Nesyutina. "À l'età di 2 anni, sughjendu u pollice hè di solitu un signu chì qualcosa disturba u zitellu. Spessu sti ansietà sò assuciati cù a siparazione da a mamma: a mamma si va in a so stanza per a notte è u zitellu, sperimentendu questu, cumencia à calmà si sughjendu u so dettu. Ma ci ponu esse altre ansietà più cumplesse. In u futuru, questu puderà trasfurmà in u fattu chì u zitellu muzzicà i so unghie, coglie ferite nantu à a pelle o tirà i so capelli.
Cusì, avemu capitu: se u zitellu hè ghjustu cuminciatu à cunnosce u so corpu è u mondu intornu à ellu, allora ch'ellu sia tranquillamente sughje i so dite. Nunda ùn sguasserà. Ma s'ellu passa u tempu, a pirsuna criscinu è hà andatu in u giardinu per un bellu pezzu, è i dite sò sempre "oculate" in bocca, e misure deve esse pigliatu.
Ma svintà un zitellu per succhià u so pollice ùn hè micca un compitu faciule.
Truvate un mumentu
Ci hè chì "dito in bocca" ùn hè micca solu un abitudine. Sicondu u nostru espertu, a sughjera di u pollice pò esse psicologicamente un mecanismu compensatori stabilitu.
"In altri palori, sughjendu u pollice dà à u zitellu (compensa) qualcosa chì ùn pò micca ottene emutivu", dice Ksenia Nesyutina. - Per esempiu, parlemu di una mamma ansiosa - hè difficiule per ella di calmà u zitellu, dà sustegnu è cunfidenza. Per pudè calmà, u zitellu ùn aduprate micca "a calma di a mamma", ma succhia u so pollice. Questu hè, u zitellu hè digià 3-4-5 anni, è hè sempre calmu cum'è un zitellu di 3-4 mesi - cù l'aiutu di succhi.
Per svià un zitellu, avete bisognu di truvà a causa radicali. Questu hè, per capisce perchè u zitellu mette e so mani in bocca, ciò chì rimpiazza in questu modu è cumu si pò furnisce stu bisognu à un livellu emutivu.
– Hè impurtante di attentu à quale mumenti u zitellu mette i so ditte in bocca: per esempiu, prima di andà in lettu, quandu ellu ghjucassi à i ghjoculi, in a kindergarten. Probabilmente, questi sò mumenti stressanti per u zitellu. Hè impurtante per aiutà u zitellu à adattà à sta attività per chì ùn pruvucarà tanta ansietà in u zitellu, u psicologu ricumanda.
Per mezu di u ghjocu
Probabilmente ùn hè micca un sicretu per voi chì u ghjocu per i zitelli ùn hè micca solu una opzione per passà u tempu, ma ancu una manera di cunnosce u mondu intornu à elli, aiutà à u sviluppu, è à volte ancu a terapia.
U ghjocu pò aiutà u zitellu à affruntà l'ansietà.
"Se un zitellu hè più vechju di 3 anni, allora da u puntu di vista di a psiculugia, hè pussibile svià un zitellu s'ellu abbanduneghja u bisognu di succhià u so pollice", nota Ksenia Nesyutina. – Questu hè, u zitellu hè ansioso, è cumpensà l'ansietà sughjendu u so pollice. E quì i genitori devenu esse inclusi: pudete aiutà à affruntà l'ansietà, i paure cù l'aiutu di ghjoculi, cunversazione, ninna nanna, leghje fiabe. Hè assai megliu se u zitellu ghjoca cù i ghjoculi o tira ciò chì hà paura, ciò chì hè preoccupatu chì solu cumpensà sta tensione per sughjendu u so pollice.
Pruibitu: sì o nò
In ogni casu, devi ammette chì hè assai dispiacevule per fighjà cumu un zitellu adultu slobbers u so dettu di novu. U genitore hè un adultu, capisce chì questu hè sbagliatu, ma micca tutti sapi cumu risponde cumpetente. È chì principia ? "Caccià u to dettu da a bocca!", "Per ùn vede micca questu", "Hè impussibile!" è tuttu cusì.
Ma, prima, sta tecnica ùn hè micca sempre travagliatu. E siconda, pò esse chjappu di cunsequenze.
"Una pruibizione diretta di succhiare u pollice o altre misure drastiche, cum'è sprinkling fingers with pepper, porta à cunsequenze ancu più negative", enfatiza a psicologa Nesyutina. - Se prima u zitellu ùn pudia micca affruntà u stress psicologicu è cumpensu per ellu sughjendu u so pollice, avà ùn pò ancu fà questu. È chì passa ? A tensione entra in u corpu, in u corpu, è dopu pò esse manifestatu in un cumpurtamentu ancu più "stranu" o ancu e malatie.
Per quessa, ùn deve micca risolve u prublema cù un "frusta" - hè megliu à leghje i dui punti precedenti di novu.
Nisun stress - senza prublemi
E ci hè una tale storia: tuttu pare bè, ùn ci sò micca abitudini mali per u zitellu, ma di colpu - una volta! – è u zitellu principia à succhià i so dite. È u zitellu, per via, hà digià quattru anni !
Ùn panicu.
- In i mumenti di stress, ancu un zitellu di 3-4 anni o ancu un preschooler pò cumincià à succhià i so dite. Pudete attentu à questu, ma, in regula, quandu u stress hè cumpensu, l'abitudine sparisce da ellu stessu, dice u nostru espertu.
Ma u stress pò esse diversu, è se capisce u mutivu (per esempiu, tutta a famiglia si trasfirìu in un novu locu o a nanna scolded u zitellu), allora questu pò esse dettu, cunsulatu, assicuratu. E s'ellu si succède u pollice, pare chì, senza alcuna ragione apparente, ùn impedisce micca à u genitore di "picchià l'arechje" è di pruvà à capiscenu, dumandate à u zitellu ciò chì l'amparà o chì u spavintò.
Prestate attenzione à ... voi stessu
Ùn importa micca quantu blasfemu pò sona, succede chì u mutivu di l'ansietà di u zitellu si trova in i so ... genitori. Iè, hè difficiule d'admettà à sè stessu, ma succede chì hè a mamma chì crea a situazione stressante.
– Frà altre cose, hè spessu utile se u genitore stessu si rivolge à un psicoterapeuta. Questu aiuta à caccià u stress emutivu da i genitori, chì e mamma ansiosa tendenu à trasmette à i so figlioli, dice Ksenia Nesyutina.