Cumu valutà u vinu spumante
 

scuma dà à u vinu spumante una leggerezza chì ùn pò micca esse imitata cù un sifone. Più precisamente, pudete imità qualcosa, ma senza risultatu. Perchè e bolle saranu cumpletamente diverse - grandi, volanu istantaneamente finu à a superficie è spariscenu. In un vinu spumante decente, e bolle parenu sfarente. Sò chjucchi, si alzanu à a superficia rapidamente, ma senza rapidità indebita, è à u listessu tempu ùn scoppianu micca à u primu cuntattu cù l'aria, ma formanu una scuma persistente ma dolce. I sperti chjamanu sta sciuma "mousse", è cusì deve esse - cum'è a mousse.

Nutate bè chì a qualità di a sciuma pò varià secondu l'abilità di a persona chì versa u vinu. U vinu spumante deve esse versatu pianu, pigliendu u bichjeru in manu, inclinendulu è dirighjendu u flussu u più finu di vinu nantu à u so muru. Hè necessariu versallu in dui passi, dopu à u primu, lascendu chì a sciuma si stalla per pochi secondi, è poi continuà u travagliu. Se dirigite un filu di vinu versu u fondu di un bichjeru verticale, a sciuma cresce in un cappucciu lussureggiante è casca rapidamente - questu ùn influenzerà micca u gustu di u vinu, ma ùn puderete micca valutà u ghjocu di e bolle è a qualità di a sciuma.

U secondu criteriu di qualità per u vinu spumante hè u so aroma. Pò esse debule, luminosu o duru, fruttatu o, dispiaciutu, levitu, o ancu semplicemente piacevule o sgradevole. Hè impussibile di dì chì aroma hè megliu, postu chì questu hè puramente una questione di gustu è di esperienza personale.

U terzu criteriu hè, benintesa, u gustu. Indipendentemente da u cuntenutu di zuccheru in u vinu, pò esse caratterizatu cum'è forte o debule, tagliente, inespressivu o leggiu. Frà i vizii di u vinu pò esse attribuitu un forte alcolismu - se u vinu dà in modu ambiguu vodka, si deve capisce chì stu vinu hè insipidu; se pensate altrimente, allora duvete sviluppà u gustu. Nisuna offesa.

 

U quartu criteriu hè retrogustu. Pò esse piacevule o viceversa, è ancu longu o instabile. Ci hè da nutà chì per definisce, ci vole à sintonizà un umore filosoficu, è nisun vinu spumante cuntribuisce à questu.

Ci hè da nutà chì i paraguni di u gustu è l'aromu di u vinu cù e foglie d'autunnale, u catramu caldu è a russula putrefatta sò interamente in cuscenza di i critichi di u vinu, chì mancanu metafore per illustrà u so entusiasmu. I tastatori senza molta esperienza notanu cose più evidenti.

Per esempiu, un vinu pò avè un aroma di tannini (perchè era invechjatu in una botte di quercia), un accennu di frutti rossi o neri, à volte riducendu à ribes o ciliegie (questu caratterizeghja esclusivamente i vini rossi), è ancu u sapore di l'uva originale (chì hè tipica, per esempiu, per i vini muscat).

 

 

Lascia un Audiolibro