PSICOLOGIA

Un estrattu di u libru di S. Soloveichik «Pedagogy for All»

Ci hè statu longu un dibattitu annantu à a genitorialità autoritariu è permissiva. U primu si basa nantu à a sottumissione à l'autorità: "Quale aghju dettu?" Permissivu significa chì parechje cose sò permesse. Ma a ghjente ùn capisce micca: se "tuttu hè permessu", induve vene u principiu di disciplina? I prufessori dumandanu: siate gentili cù i zitelli, amassi ! I genitori li stanu à sente, è e persone capricciose, spoiled crescenu. Ognunu stringe a testa è grida à i prufessori : « L’avete amparatu questu ! Avete arruvinatu i zitelli ! »

Ma u fattu hè chì u risultatu di l'educazione ùn dipende micca di a durezza o di dolcezza, è micca solu di l'amore, è micca di s'ellu i zitelli sò pampered o micca pampered, è micca di s'ellu sò datu tuttu o micca tuttu - dipende solu da spiritualità di e persone intornu.

Quandu dicemu "spiritu", "spiritualità", noi, senza capisce chjaramente noi stessi, parlemu di a grande lotta umana per l'infinitu - per a verità, a bontà è a bellezza. Cù sta aspirazione, stu spiritu chì vive in e persone, tuttu ciò chì hè bellu nantu à a terra hè statu creatu - e cità sò custruite cun ella, i fatti sò realizati cun ellu. U spiritu hè a vera basa di tuttu u megliu chì hè in l'omu.

Hè l'espiritualità, stu fenomenu invisibile, ma cumpletamente reale è definitu, chì introduce un momentu di rinfurzà, disciplinante chì ùn permette micca à una persona di fà cose male, ancu s'ellu tuttu hè permessu per ellu. Solu l'espiritualità, senza suppressione a vulintà di u zitellu, senza ubligà à luttà cun ellu stessu, per subjugate - ellu stessu, face una persona disciplinata, amable, un omu di duvere.

Induve ci hè un altu spiritu, tuttu hè pussibule quì, è tuttu serà benefiziu; induve solu i desideri finiti regula, tuttu hè à u detrimentu di u zitellu: caramelle, carezza è compitu. Quì, ogni cumunicazione cù un zitellu hè periculosa per ellu, è più adulti sò impegnati in questu, u peghju u risultatu. I prufessori scrivenu à i genitori in i ghjurnali di i zitelli: «Agià!» Ma in altri casi, per esse onestu, ci vole à scrive: "U to figliolu ùn studia micca bè è interferiscenu cù a classe. Lascialu solu ! Ùn vi avvicinate micca ! »

A mamma hà disgrazia, u figliolu di un parasite hà crisciutu. Hè ammazzata: "Sò a culpa, ùn l'aghju micca ricusatu nunda!" Hà compru u zitellu ghjoculi caru è belli vestiti, "li hà datu tuttu ciò chì hà dumandatu". È ognunu pietà di a so mamma, dicenu : « Hè cusì… Passemu troppu per elli ! Sò u mo primu vestitu ... "è cusì.

Ma tuttu ciò chì pò esse evaluatu, misurata in dollari, ore, metri quadrati o altre unità, tuttu questu, forsi, hè impurtante per u sviluppu di a mente è cinque sensi di u zitellu, ma per l'educazione, vale à dì, per u sviluppu di u zitellu. u spiritu, l'attitudine ùn hà micca. U spiritu hè infinitu, micca misurabile in alcuna unità. Quandu spieghemu u cattivu cumpurtamentu di un figliolu adultu da u fattu chì avemu passatu assai per ellu, simu un pocu cum'è e persone chì cunfessanu vuluntà una piccula culpa per ammuccià una seria. A nostra vera culpabilità davanti à i zitelli hè in un semi-spirituale, in una attitudine non spirituale versu elli. Di sicuru, hè più faciule d'ammette à l'extravaganza materiale chì l'avarizia spirituale.

Per tutte e occasioni, dumandemu cunsiglii scientifichi ! Ma s'è qualchissia hà bisognu di una ricunniscenza nantu à cumu asciugà scientificamente u nasu di u zitellu, allora quì hè quì: da un puntu di vista scientificu, una persona spirituale pò sguassate u nasu di u zitellu cum'è ellu piace, ma micca spirituale - ùn avvicinà micca u picculu. . Lasciatelu caminari cù u nasu bagnatu.

Sì ùn avete micca u spiritu, ùn fate nunda, ùn risponderete micca una sola dumanda pedagogica sinceramente. Ma dopu à tuttu, ùn ci sò parechje dumande nantu à i zitelli, cum'è ci pari, ma solu trè: cumu cultivà u desideriu di a verità, vale à dì a cuscenza; cumu cultivà u desideriu di u bonu, vale à dì l'amore per e persone; è cumu cultivà u desideriu di bellezza in atti è in l'arti.

Mi dumandu : ma chì ne di quelli genitori chì ùn anu micca sti aspirazioni per l'altu ? Cumu deve crià i so figlioli?

A risposta sona terribili, aghju capitu, ma duvete esse onestu ... nisuna manera! Ùn importa micca ciò chì tali persone facenu, ùn anu micca successu, i zitelli anu da peghju è peghju, è l'unica salvezza hè qualchì altru educatore. Crià i zitelli hè rinfurzà u spiritu cù u spiritu, è ùn ci hè simplicemente micca altru educazione, nè bè nè male. Allora - risulta, è cusì - ùn funziona micca, questu hè tuttu.

Lascia un Audiolibro