Sindrome di CHARGE : scuntrà Ferdinand

Ferdinand hà 23 anni, hà u sindromu di CHARGE, hè natu cù un palatu leporatu severu è hà avutu trè operazioni. Ùn pò micca sente è a so vista hè assai povera, chì rende ogni tentativu di cumunicazione abbastanza difficiule. Un pocu "Johnny hà avutu a so pistola" chì ùn avia micca fattu una guerra. Arrivatu à stu livellu di a nota di u blogu vi dite à voi stessu "Ùn lanciate più, hè pienghje".

Fora chì u libru scrittu da u babbu è a sora di Ferdinannu, assai bellu illustratu, conta cù fantasia è umore a vita di ogni ghjornu di un zitellu chì si pò pinsà spartitu da u mondu ma chì mostra una imaginazione trabordante è permanente. per rapportà cù l'altri.

Stu bellu album (ben fattu à l'editore, HD, chì ùn hà micca paura di u sughjettu), hè destinatu à i zitelli da 3 anni è spieca perchè Ferdinandu ringhi, tocca tuttu, stampa i so pedi quand'ellu hè felice. Più ci alluntanemu da a nurmalità, più facemu puesia. Ferdinand ascolta a musica cù e so mani, hè appassiunatu di i frigoriferi, li piace à pensà in u so bagnu. Daretu à i scherzi di un eternu zitellu, fette di vita, anecdotes divertenti è scuperte inusual, ci sò i testi impliciti. Ciò chì i lettori assai ghjovani ùn perceranu micca, chì metterà a gola di i so genitori: l'energia aumentata di una famiglia sana, è ancu a so inventiva, per interagisce à tutti i costi cù stu zitellu da altrò. Avete à tene a so manu quandu hè un zitellu, è in una certa manera, purtari lu, assai, à mustrà lu ch'ellu ùn hè solu, è punta à tuttu. Allora hè cù i disegni chì Ferdinand hè insignatu e regule di sicurità. U ghjornu chì i so parenti è e trè surelle capiscenu chì i più ghjovani cumunicanu cù a lingua di i segni, tutti s'amparanu. A famiglia hè mobilizata per sustene u prugressu di stu zitellu chì ùn hè micca amatu invece a so sfarenza ma chì hè visibilmente amata ancu, di a so singularità.

Truvu in questu album ciò chì mi sentu ogni volta chì aghju intervistatu e mamme di i zitelli disabili. Una sensazione strana è inquietante. Stu sintimu chì, al di là di u suffrimentu, di l’esaurimentu, di l’angoscia, di l’inghjustizie, sti parenti è issi figlioli avianu tissutu un ligame assai particulari, d’una intensità è d’una verità inaccessibile à l’altri, u “Normale”. È possu scrive? M'hè accadutu durante issi discorsi di sente una pezza in u mo core à l'idea chì, di sicuru, ùn camparaghju mai sta cumunione cù i mo figlioli chì sò cusì bè.  

Incontra Ferdinand, Jean-Benoît Patricot è Francesca Pollock, HD éditions, € 10

chiudi

Lascia un Audiolibro