Boletus magnifiquement colorés (Suillellus pulchrotinctus)
- Divisione: Basidiomycota (Basidiomycetes)
- Suddivisione: Agaricomycotina (Agaricomycetes)
- Classe: Agaricomycetes (Agaricomycetes)
- Sottoclasse: Agaricomycetidae (Agaricomycetes)
- Ordine: Boletales (Boletales)
- Famiglia: Boletaceae (Boletaceae)
- Genre : Suillellus (Suillellus)
- Type: Suillellus pulchrotinctus (boletus magnifiquement colorés)
- Bolet bellu culore
- Funghi belli tinti
- Funghi rossi ben tinti
Hà: da 6 à 15 cm di diametru, ancu s'ellu pò esse più di queste dimensioni, hemispherical à u principiu, pianu pianu pianu chì u fungus cresce. A pelle hè fermamente attaccata à a carne è hè difficiuli di separà, ligeramente pilu in i specimens ghjovani è più liscia in quelli maturi. U culore varieghja da a crema, più pallida versu u centru, à i tinti rosati caratteristici di sta spezia, assai notevuli versu u bordu di u capu.
Hymenophore: tubuli sottili finu à 25 mm long, aderenti à i funghi ghjovani è semi-liberi in i più maturi, facilmente separati da a polpa, da u giallu à u verde oliva. Quandu si toccu, diventanu blu. I pori sò chjuchi, inizialmente arrotondati, deformati cù l'età, gialli, cù tonalità aranciu versu u centru. Quandu si strufinanu, turnanu blu in u listessu modu chì i tubi.
Gamba: 5-12 x 3-5 cm grossu è duru. In i ghjovani specimens, hè curtu è grossu, più tardi diventendu più longu è più fino. Tapers downward à a basa. Havi i stessi toni di u cappellu (più giallu in esemplari menu maturi), cù i stessi toni rosati, di solitu in a zona media, anche si pò varià. À a superficia hà una reta fina è stretta chì si estende à almenu i dui terzi superiori.
Pulpa: duru è compactu, chì distingue sta spezia da una proporzione significativa in relazione à l'altri spezii di u stessu genus, ancu in specimens adulti. In culori gialli trasparenti o crema chì cambianu à u turchinu chjaru quandu tagliate, soprattuttu vicinu à i tubi. L'esemplari più ghjovani anu un odore fruttu chì diventa più è più dispiacevule cum'è u fungus cresce.
Stabbilisce principarmenti micorrize cù faggi chì si sviluppanu nant'à terreni calcari, soprattuttu cù u carru purtughese in i rughjoni miridiunali ( ), ancu s'ellu hè assuciatu ancu à a chjesa sessile ( ) è à u pedunculatu ( ), chì preferanu i terreni silicei. Cresce da a fini di l'estiu à a fini di u vaghjimu. Spezie termòfili, assuciati à e regioni calde, soprattuttu cumuni in u Mediterraniu.
Avvelenatu quandu crudu. Comestible, di qualità bassu-mediu dopu à bolle o siccatu. Impopulare per u cunsumu per via di a so rarità è toxicità.
A causa di e proprietà descritte, hè difficiule di cunfundà cù altre spezie. Solu mostra una ressemblanza più pronunciata per via di i toni rosati chì appariscenu nantu à u troncu, ma sò assenti nantu à u cappellu. Pò esse ancu simili in u culore, ma hà pori rossi-aranciu è ùn ci hè micca una maglia nantu à a gamba.