À 5 anni, a mo figliola appena scontru u so babbu

"Eru à u stessu tempu furiosu chì ellu avia dirittu à tuttu questu amore chì vene da ella, quandu ci hà cusì facilmente abbandunatu"

Iè, avete un babbu, aghju sempre ripetutu à Sophie quandu m'hà fattu a quistione. Hà u nome chì avemu sceltu inseme, ellu è mè, a notte chì aghju scupertu ch'e era incinta. Avemu ancu avutu un beie, à la Badoit. È francamente, pensu chì Patrice era cuntentu. Quand'ellu mi lasciò, dui mesi dopu, ùn aghju micca capitu nunda. Eru quattru mesi incinta. Si scusò, ma partì. Troppa pressione, micca prontu à esse babbu, scusate di dumandà tantu ! Perchè hè ellu chì hà insistitu chì avemu prestu, per avè assai figlioli cum'ellu dicia... Hè prupostu quantunque di dichjarà u nostru zitellu quandu era natu, è aghju ricusatu. Vuliu chì Patrice fora di a mo vita è aghju avutu a paura chì u mo dulore facia danni à u zitellu chì mi aspettava. Aghju dettu à mè stessu chì, s'e aghju rottu tutti i ligami per u bonu, puderia esce da ellu. U mondu di sicuru hè cascatu, ma aghju avutu cinque mesi per ricustruisce. Mi trasfirìu è decisu chì stu zitellu era a chance di a mo vita. L'aghju decisu, un pocu cum'è piglià una bona risuluzione, è sta idea hè stata cun mè una volta è una volta: quandu aghju andatu à l'ultrasounds, quandu andavanu à dà nascita. Aghju campatu sanu cù è per a mo figliola.

Dapoi ch'ella avia 2 anni è mezu, Sophie hà dumandatu per u so babbu in modu regulare. À a scola, l'altri anu una. Ùn mi sentu micca tristu, ma in cerca di a so storia è di a verità. Li dicu à a mo manera, sminticandu vuluntariamente una parte. Li dicu chì u babbu m'hà amatu, chì l'aghju amatu, è chì avemu accunsentutu à avè un zitellu. Ma in u fondu, m'hà veramente amatu ? Sò chì hè indispensabile di dì à un zitellu chì hè statu cuncipitu in amore, per quessa, l'aghju ripetutu, meccanicamente. Ma qualchì volta li vogliu dì cusì male: "Guardate, u vostru babbu hè un omu cattivu chì m'hà lasciatu incinta, è poi si n'hè andatu!" È sò zittu. Sophie vole à spessu vede a foto di u so babbu, cusì vi mustraraghju i so ritratti chì mi spaventanu, induve sò di solitu accucciatu in i so braccia, un surrisu beatu nantu à a mo faccia ! Sophie u trova bellu. "Sembra bellu, pare divertente, odora bè?" Ella mi dumanda. A Natale, Sophie li vulia mandà un rigalu. Cumu li dicu chì ùn a vole micca ? Aghju accettatu u so accostu, soprattuttu in l'idea chì ella ùn mi culpisce mai per avè impeditu di accede à u so babbu. Aghju cercatu u so indirizzu. Aghju trovu quellu in u so novu uffiziu. È Sophie hà scrittu a busta ella stessu. Si sfilò in un disegnu è un braccialettu chjucu. Eru assai ansiosu à l'idea chì Patrice pensava chì questu mandatu era a mo iniziativa, è chì aghju avutu in l'idea di persuàllu o di attrallu versu noi. Ma aghju dettu chì solu a mo figliola importava è chì ciò chì pensava ùn m'interessava micca. Uni pochi ghjorni dopu, Sophie hà ricevutu una risposta. Patrice l'hà ringraziatu è l'hà felicitatu per u so disegnu. Il en avait fait un à son tour, s'imaginant lui-même avec elle buvant du jus de fruit. "Avete vistu?" Esclamò Sophie, babbu hà tiratu una paglia ! Pocu dopu, aghju ricevutu un email da Patrice. Hà dumandatu u mo permessu di scuntrà Sophie. Avemu avutu uni pochi di scambii. Li vulia dì chì, s'e aghju accettatu, saria solu per ella. Allora, quandu eru finitu cù a mo piccula, aghju accettatu solu. Patrice hè cù una donna. Vivenu inseme. E cose ùn sò definitivamente micca in u mo favore. Avaria preferitu cunnoscelu solu è pentitu.

"Sò, però, chì aghju avutu ghjustu à accettà"

Vuliu chì a riunione trà Sophie è u so babbu si facia in un giardinu. Aghju lasciatu a mo figliola quì. È sò surtitu à aspittàlu in vittura. L'aghju lasciatu tramindui. Da a vittura, aghju vistu a mo piccula Sophie chì rideva forte mentre cullava in celu, mentre chì Patrice, daretu, spintava a so altalena. Scoppiu in lacrime, scunfittu da una strana pressione. À u listessu tempu, eru furioso chì ellu avia u dirittu di tuttu questu amore chì vene da ella, quandu ellu ci abbandunò cusì facilmente. Sò, però, ch'e aghju avutu ghjustu à accettà. Dopu à una ora, cum'è accunsentutu, aghju vultatu à cogliela. Aviu a paura ch’ella ci provassi d’avvicinassi, o ch’ella ùn si ne vultessi partì, ma nò, m’hà abbracciatu è hà dettu addiu à u babbu senza prublema. Quandu hà dettu "A prestu", hà dettu u stessu. In a vittura, li dumandò cumu era. "Grande", rispose Sophie, sapi tuccà u nasu cù a lingua !

A sera, aghju ricevutu un mail da Patrice chì mi spieghendu ch’ellu era prontu à vedela di novu, s’ellu era d’accordu. Si scusò per avermi lasciatu. L'aghju avvistatu chì ùn li daraghju mai diritti altru ch'è avè una data cun ella, è m'hà dettu ch'ellu hà capitu. Sophie li manda disegni. A chjama di tantu in tantu. Ellu cerca u so locu è li dà. E cose sò abbastanza semplici trà elli in u mumentu. Facemu appuntamentu, in u giardinu quandu u tempu hè bellu, o à u mo locu, è in questu casu, esce. Per furtuna, Patrice si cumporta bè cun mè. Ùn hè micca veramente cunfortu, ma ùn hè nè abbastanza male per intoxicà l'umore. Ùn vogliu micca dà à a mo figliola l'illusione di sta piccula famiglia chì puderia fà u so sognu. "Papà" u visita ogni tantu, hè tuttu. Hè cusì fiera di dì mamma è babbu. A sentu parlà di ellu à i so amichi di a scola. "U mo babbu hè grande!" Ella disse à i mo genitori. Pensanu cum'è mè, ma a chjude ! Vogliu chì u so babbu sia grande per ella. Aieri, Sophie m'hà dumandatu s'ellu puderia andà à u so locu. Ùn aghju micca rispostu francamente, ma sò bè ​​chì finiraghju per dì di sì. A prisenza di st'altra donna hè cumplicata per mè. Ma vogliu chì a mo figliola hà u dirittu à u so babbu. U ghjornu ch'ella ci vole dorme, avaraghju assai prublemi à mette, ma senza dubbitu l'accettaraghju ancu. È po, s'è a mo figliola dorme in altrò di tantu in tantu, forse ancu io riusciraghju à ritruvà l'amore...

Lascia un Audiolibro