cuntenutu
"Avete ruttu a mo vita", "per via di voi ùn aghju micca rializatu nunda", "Aghju passatu i migliori anni quì" ... Quante volte avete dettu tali parolle à parenti, cumpagni, culleghi? Di chì sò culpevuli ? È sò i soli ?
Circa 20 anni fà, aghju intesu un tali scherzu annantu à i psicologi. Un omu conta u so sognu à un psicoanalista: "Aghju sunniatu chì avemu riunitu cù tutta a famiglia per una cena festiva. Tuttu hè bè. Parlemu di a vita. È avà vogliu dumandà à a mo mamma chì mi passa l'oliu. Invece, li dicu: "Avete arruvinatu a mo vita".
In questa anecdota, chì hè cumplettamente capitu solu da i psiculoghi, ci hè una certa verità. Ogni annu, milioni di persone si lamentanu à i so psicoterapeuti di i so parenti, culleghi, amichi. Dicenu cumu si mancavanu l'uppurtunità di marità, uttene una educazione decente, fà una carriera è diventate solu felici. Quale hè a culpa di questu?
1. I genitori
Di solitu i genitori sò culpiti per tutti i fallimenti. A so candidatura hè a più simplice è ovvia. Ci cumunicemu cù i genitori da a nascita, perchè tecnicamente anu più chance è tempu per cumincià à spoiling u nostru avvene.
Forse, cuddling you, stanu pruvatu à cumpensà i so difetti in u passatu?
Iè, i nostri parenti ci anu criatu è educatu, ma forse ùn anu micca datu abbastanza amore o troppu amatu, ci anu sguassatu, o, à u cuntrariu, troppu pruibitu, ci lodavanu troppu, o ùn ci sustenevanu micca.
2. Nonni
Cumu ponu esse a causa di i nostri prublemi? Tutti i missiavi chì cunnoscu, à u cuntrariu di i so parenti, amanu i so nipoti senza cundizzioni è senza cundizione. Dedicanu tuttu u so tempu liberu à elli, coccole è cari.
Tuttavia, eranu elli chì anu criatu i vostri genitori. È s'ellu ùn anu micca successu in a vostra educazione, allora sta culpa pò esse spustata à i missiavi. Forse, cuddling you, stanu pruvatu à cumpensà i so difetti in u passatu?
3. Insegnanti
Cum'è un anticu maestru, sò chì l'educatori anu un impattu enormu nantu à i studienti. È parechji di elli sò pusitivi. Ma ci sò altri. A so incompetenza, l'attitudine subjectiva versu i studienti è e valutazioni ingiuste distruggenu l'aspirazioni di carriera di i quartieri.
Ùn hè micca raru chì i prufessori dicianu direttamente chì un studiente particulari ùn entrerà micca in l'università scelta ("ùn ci hè nunda da pruvà") o ùn diventerà mai, per esempiu, un duttore ("no, ùn avete micca abbastanza pacienza è l'attenzione"). Naturalmente, l'opinione di u maestru influenza l'autoestima.
4. U vostru terapeuta
S'ellu ùn era micca per ellu, ùn avete micca pensatu à culpisce i vostri genitori per tutti i vostri prublemi. Ricurdativi cumu era. Avete dettu qualcosa di manera casuale di a vostra mamma. È u psicoanalista hà cuminciatu à dumandà a vostra relazione in a zitiddina è l'adolescenza. L'avete spazzolata, dicendu chì a mamma ùn hà nunda à fà. E più avete negatu a so culpabilità, più u psicanalista s'hè sfondatu in stu prublema. Dopu tuttu, hè u so travagliu.
Avete passatu tanta energia per elli, mancava un bonu travagliu perchè vulia passà più tempu cun elli.
È avà avete ghjuntu à a cunclusione chì i genitori sò culpèvule per tuttu. Allora ùn hè micca megliu culpisce u vostru psicologu ? Hè prughjettatu i so prublemi cù a so famiglia nantu à voi?
5. I vostri figlioli
Avete passatu tanta energia nantu à elli, mancava un bonu travagliu, perchè vulia passà più tempu cun elli. Avà ùn l'apprezzanu micca. Si scurdanu ancu di chjamà. Casu classicu!
6. U vostru cumpagnu
Maritu, mòglia, amicu, sceltu unu - in una parolla, una persona chì hè stata datu i migliori anni è chì ùn hà micca apprezzatu i vostri talenti, opportunità limitati, etc. Avete passatu tanti anni cun ellu, invece di truvà u vostru veru amori, una persona chì vi importa veramente.
7. Tu stessu
Avà rileghjite tutti i punti sopra è fighjate criticamente. Accende l'ironia. Semu piacè di ghjustificà i nostri fallimenti, truvà ragiuni per elli è culpisce l'altri persone per tutti i prublemi.
Smetti di fighjà l'altri, fucalizza nantu à i so desideri è cumu ti vedenu
Ma u solu mutivu hè u vostru cumpurtamentu. In a maiò parte di i casi, voi stessu decide ciò chì fà cù a vostra vita, in quale università entre, cù quale passà i vostri anni più boni, travaglià o crià i zitelli, aduprate l'aiutu di i vostri parenti o andà in u vostru modu.
Ma u più impurtante, ùn hè mai troppu tardi per cambià tuttu. Smetti di guardà l'altri, cuncintrali nantu à i so desideri è cumu ti vedenu. Pigliate l'azzione! E ancu s'è vo fate un sbagliu, pudete esse fieru di questu: dopu tuttu, questu hè a vostra scelta cuscente.
Circa l'autore: Mark Sherman hè prufessore emeritu di psiculugia à l'Università Statale di New York à New Paltz, è specialista in a cumunicazione intergender.