Perchè un zitellu arrubba è cumu si ferma

Una famiglia cumpleta, prosperità, abbastanza di tuttu - alimentariu, ghjoculi, vestiti. È di colpu u zitellu hà arrubatu cose o soldi di qualcunu. I genitori si dumandanu ciò chì anu fattu male. Perchè i zitelli arrubbanu è chì fà in una tale situazione?

Quandu sò avvicinatu da i genitori chì u zitellu hà fattu un furtu, a prima cosa chì dumandu hè: "Quanti anni hà?" Calchì volta a risposta hè abbastanza per capisce cumu si procede.

Litige di età

Finu à 3-4 anni, i zitelli ùn delimitanu u mondu in "u mio" è "di qualcunu". Piglianu senza vergogna una scoop da un vicinu in u sandbox o cose da u saccu di qualcunu altru. I zitelli ùn valutanu micca u so attu cum'è male. Per i genitori, questu hè l'occasione di parlà in una forma accessibile di e fruntiere - i so propiu è l'altri populi, di ciò chì hè bonu è ciò chì hè male. Sta cunversazione duverà esse ripetuta più di una volta - hè difficiule per i zitelli à capisce tali cuncetti astratti.

À l'età di 5-6, i zitelli sanu digià chì a robba hè male. Ma à questa età, i parti di u cervellu rispunsevuli di l'autocontrollu è ùn anu micca statu ancu furmatu. L'esperimentu di Stanford cù marshmallows hà dimustratu chì l'unicu chì impedisce à un zitellu di cinque anni di piglià un dolce pruibitu da a tavola hè u timore di punizioni. È s'ellu nimu ùn s'avvisa u rapimentu, allora ùn pò micca cuntrullà è piglià ciò chì vole. A questa età, a cuscenza hè sempre solu maturazione.

À l'età di 6-7, i zitelli dighjà regulanu u so cumpurtamentu è seguitanu e regule suciali. A forza di l'attaccamentu à u vostru adultu hè ancu digià maturu: hè impurtante per un zitellu per esse significativu è amatu. U cattivu cumpurtamentu mette e relazioni in risicu. À u listessu tempu, u locu chì occupa trà i so pari diventa impurtante per u zitellu. È u mutivu di robba pò esse l'invidia di l'altri zitelli.

In nisun casu ùn chjamate micca u zitellu un latru - ùn appiccicate micca etichette, ancu s'è vo site assai arrabbiatu.

Ma ci sò i zitelli chì, ancu à l'età di 8 anni, anu sempre prublemi cù l'autocontrol. Hè difficiuli per elli à cuntrullà i so desideri, à pusà fermu, cuncentrazione nantu à una lezioni. Questu pò succorsu per a struttura innata di a psique o in u sfondate di situazioni stressanti.

In i scolari di più di 8 anni, i cuncetti di "propiu" è "alienu", "bonu" è "malu" sò digià furmati, è episodii di furtu sò assai rari. Questu pò succorsu se u sviluppu di l'esfera volitiva hè in daretu à a norma di età - per ragioni fisiologiche o per circustanze di vita difficili. O per via di i sbagli pedagogichi di i genitori, cum'è overprotection è condoning style parenting. Ma ancu datu à u so desideriu di piglià quellu di l'altru, u zitellu senti una vergogna aguda è nigà ciò chì hè accadutu.

À 12-15 anni, a robba hè digià un passu cuscente, è forsi un abitudine arradicatu. L'adulescenti sò cunuscenti di e norme di decenza, ma hè difficiule per elli à cuntrullà u so cumpurtamentu - sò guidati da emozioni, sò affettati da cambiamenti hormonali. Spessu l'adulescenti arrubbanu sottu a pressione di a cumpagnia per pruvà u so curagiu è esse accettati da i so cumpagni.

Perchè i zitelli piglianu quellu di l'altru

Ùn hè micca a miseria di a famiglia chì spinge u zitellu à arrubbari. I zitelli di e famiglie benestanti, senza avè una mancanza di nunda, arrubbanu ancu. Chì ci manca à un zitellu chì commette un tali attu?

Mancanza di cuscenza è sperienza di vita

Questu hè u mutivu più innocu. U zitellu simpricimenti ùn hà micca pensatu chì u pruprietariu di u robba serà offesu. O hà decisu di sorprenderà à qualchissia è pigliò soldi da i so genitori - ùn pudia micca dumandà, altrimenti a sorpresa ùn hè micca accaduta. A maiò spessu, per questu causa, qualchissia altru hè apprupriatu da i zitelli sottu 5 anni.

Mancanza di moralità, di moralità è di vuluntà

I zitelli di 6-7 anni arrubbanu per invidia o per vuluntà di affirmà si, per ottene ricunniscenza da i so pari. L'adulescenti ponu robba per u listessu mutivu, prutestendu contr'à e regule stabilite, dimustrà a so impudenza è a sfida.

Mancanza d'attenzione è amore di i genitori

U furtu pò diventà u "chianciu di l'ànima" di un zitellu chì ùn manca una relazione calda in a famiglia. Spessu, i zitelli chì crescenu in tali cundizioni anu altre caratteristiche: aggressività, lacrime, irascibility, tendenza à disubbidienza è cunflittu.

Ansietà è pruvà à calmà

Quandu i bisogni di u zitellu ùn sò micca nutati per un bellu pezzu, ùn sò micca soddisfatti, cessà di fiducia in i so sentimenti, i desideri è perde u cuntattu cù u corpu. L'ansietà cresce. Mentre arrubbava, ùn capisce micca ciò chì face. Dopu à u furtu, l'ansietà calarà, ma poi torna, aggravata da a culpabilità.

I pari è i zitelli più vechji ponu furzà un zitellu à arrubbari: per pruvà ch'ellu ùn hè micca un coward

Se a situazione hè cumplicata da l'alta sensibilità di u zitellu, una mossa recente, a nascita di i più ghjovani, l'iniziu di a scola, a perdita di l'amati, l'ansietà s'intensifica assai volte è pò risultatu in neurosi. In questu sfondate, u zitellu ùn cuntrolla micca a so impulsività.

Ùn ci hè micca regule chjaru in a famiglia

I zitelli copianu u cumpurtamentu di l'adulti. È ùn capiscenu micca perchè a mamma pò piglià una billetera da u babbu da a so sacchetta, ma ùn ponu micca? Hè vale a pena discutiri regularmente cumu a famiglia tratta i so cunfini è di l'altri populi. Hè pussibule di scaricà filmi è musica da i siti di pirate, purtate cartoleria da u travagliu, coglie una billetera persa o un telefunu è ùn cercate micca u pruprietariu. Se ùn parlate micca di questu cù u zitellu, dendu esempii chì sò capiscenu per ellu, allora ellu agisce à u megliu di a so intelligenza di ciò chì hè ghjustu.

Mancanza di sustegnu di l'adulti è bassa autoestima

I pari è i zitelli più vechji ponu furzà un zitellu à arrubbari: per pruvà ch'ellu ùn hè micca un coward, si merita u dirittu di esse parti di a cumpagnia. Hè impurtante quantu u zitellu fiducia in l'adulti. Sì più spessu i genitori criticanu è culpiscenu, senza sfondate in a situazione, ùn cunta micca nantu à a so prutezzione. È avè arrubatu sottu pressione una volta, i zitelli risicate di diventà vittime di ricattamentu è estorsione.

Emocenza di Salute Mental

U più difficiuli, ma ancu u fattore più raru in i zitelli hè un disordine psicologicu cum'è cleptomania. Questa hè una attrazione patologica à u furtu. L'articulu arrubatu pò esse micca necessariu o preziosu. Una persona pò sguassate, dà per liberu, o ammuccià è ùn l'utilizanu mai. Un psichiatru travaglia cù sta cundizione.

Cumu risponde cum'è un adultu

Genitori chì u zitellu hà pigliatu quellu di l'altru, in cunfusione è disperazione, teme per u so avvene. Di sicuru, ùn l'anu micca amparatu. È cumu reagisce ùn hè micca chjaru.

Cosa da fà?

  • Ùn affrettate micca à punisce u zitellu per "discuraggiate per sempre a robba". Avete bisognu di riparà a radica di u prublema. Pruvate capisce perchè u zitellu hà fattu questu. Moltu dipende di a so età, i mutivi di u robba, più piani per u robba è a relazione cù u so patrone.
  • Hè impurtante cumu u fattu di u furtu hè statu scupertu: per accidenti o da u zitellu stessu. Hè ancu impurtante cumu si rapporta à l'attu: pensa chì tuttu hè in l'ordine di e cose, o si vargugna, si pinti? In un casu, avete bisognu di pruvà à sveglià a cuscenza di u zitellu, in l'altru - per spiegà perchè hà agitu male.
  • In nisun casu ùn chjamate micca u zitellu un latru - ùn impiccà micca etichette, ancu s'è vo site assai arrabbiatu! Ùn minacciate micca a polizia, ùn prumette micca un futuru criminale. Deve sentu ch'ellu hè sempre degnu di una bona relazione.
  • Cundannà l'attu stessu, ma micca u zitellu. A cosa principal ùn hè micca di pruvucà un sentimentu di culpabilità, ma di spiegà ciò chì quellu chì hà persu a so pruprietà si senti è dimustrà i modi pussibuli fora di a situazione.
  • Hè bonu per dà à u zitellu l'uppurtunità di riparà tuttu ellu stessu: rinvià a cosa, scusate. Ùn fate micca per ellu. Se a vergogna l'atta, aiutallu à rinvià a cosa senza tistimoni.
  • Se ùn ci hè micca rimorsu, duvete sprime chjaramente a vostra disappruvazioni. Fate chjaru chì un tali attu hè inacceptable in a vostra famiglia. À u listessu tempu, hè impurtante di trasmette calmu à u zitellu: crede chì ùn hà micca fà questu novu.
  • Se u vostru zitellu hà bisognu di aiutu cù prublemi psicologichi, cuntattate un specialista. Determina ciò chì hè causatu a so ansietà, è pruvate à riduce, almenu parzialmente satisfacendu i so bisogni.
  • In un cunflittu cù i pari, pigliate u latu di u zitellu. Rassicurallu chì ùn lascià micca esse offesu, è offre à truvà una manera di esce da a situazione inseme.
  • Fortificate a fiducia in sè stessu di u vostru zitellu. Per un mesi dopu à l'episodiu, nota è enfatizà ciò chì faci bè è ùn fighjate micca nantu à ciò chì ùn faci micca.

Se un zitellu hà apprupriatu quellu di l'altru, ùn vi scantate micca. Hè assai prubabile, dopu una conversazione dettagliata nantu à e norme è i valori, nantu à i desideri di u zitellu è e vostre rilazioni in a famiglia, questu ùn succede micca.

Ancu s'è avete capitu chì u mutivu hè in l'errore educativu chì avete fattu, ùn vi scuntate micca. Basta accettà stu fattu è cambià a situazione. Attentate à a regula: "A rispunsabilità deve esse senza culpabilità".

Lascia un Audiolibro