"Avemu bisognu di parlà di a Grande Guerra Patriottica" : per celebrà u 9 di maghju o micca ?

Parafernalia militare, participazione à u "Regimentu Immortale" o una festa tranquilla cù a famiglia mentre vede e foto - cumu celebremu u ghjornu di a Vittoria è perchè facemu cusì? I nostri lettori parlanu.

U 9 ​​di maghju per l'abitanti di u nostru paese ùn hè micca solu un altru ghjornu. Quasi ogni famiglia hà qualchissia chì pò esse ricordati in cunnessione cù a vittoria in a Gran Guerra Patriotica. Ma avemu diverse visioni nantu à cumu passà stu ghjornu impurtante per noi. Ogni opinione hà u dirittu di esiste.

Storie di lettori

Anna, 22 di l'annu

"Per mè, u 9 di maghju hè l'occasione di scuntrà cù a mo famiglia, cù parenti chì vecu pocu. Di solitu andemu à vede cumu l'equipaggiu militare abbanduneghja a Piazza Rossa versu a stazione ferroviaria Belorussky. Hè interessante di vedelu da vicinu è sente l'atmosfera : cisterna è cunduttori di veiculi militari salutanu quelli chì stanu à a stazione, à volte ancu clacson. È li facemu un salutu.

E poi partemu per a dacha cù una notte di notte: fritte kebabs, ghjucà à dadi, cumunicà. U mo fratellu minore porta un uniforme militare - hà decisu ellu stessu, li piace. È, sicuru, alzemu i nostri bichjeri per a festa, onoremu un minutu di silenziu à 19:00.

Elena, 62 anni

«Quandu era chjucu, u 9 di maghju, tutta a famiglia si riunì in casa. Ùn avemu micca andatu à a parata - sò stati riunioni di "figlioli di l'anni di guerra" cù ricordi è longu conversazioni. Avà aghju preparatu per questu ghjornu: aghju messu ritratti di parenti morti nantu à a cascia, aghju messu funerali, ordini di a me nanna, a cinta di San Ghjorghju, tappi. Fiori, s'ellu ci hè.

Pruvate di creà una atmosfera festiva in l'appartamentu. Ùn vanu micca à fighjulà a sfilata, perchè ùn possu trattene e mo lacrime quandu vegu tuttu in diretta, a fighjula à a TV. Ma s'ellu possu, allora participò à a prucessiò di u Regimentu Immortale.

Mi pare chì in stu mumentu i mo suldati di prima linea camminanu accantu à mè, ch'elli sò vivi. A prucessiò ùn hè micca un spettaculu, hè una atmosfera di memoria. Vecu chì quelli chì portanu posters è ritratti pareanu in qualchì manera sfarente. Hanu più silenziu, s'approfondendu in elli stessi. Probabilmente, in tali mumenti una persona si cunnosce più chè in a vita di ogni ghjornu.

Semyon, 34 di l'annu

"Pensu chì tutti sanu di sta guerra sanguinosa, di quale hà luttatu cun quale è quante vite hà riclamatu. Per quessa, u 9 di maghju deve avè un locu speciale in a lista di vacanze impurtanti. I festighjeghja o cù a mo famiglia, o mentalmente, cun mè stessu.

Rendemu tributu à i parenti caduti, ricurdate cù una parolla amable è ringraziemu per u fattu chì campemu in pace. Ùn vanu micca à a sfilata perchè principia prestu è ci si riunite assai ghjente. Ma, forse, ùn sò micca ancu "cresciutu" è ùn aghju micca capitu u so significatu. Tuttu vene cù l'età.»

Anastasia, 22 anni

"Quandu era in a scola è campava cù i mo genitori, u 9 di maghju era una festa di famiglia per noi. Andemu à a cità nativa di a mo mamma, induve hà crisciutu, è tagliate assai tulipani scarlatini brillanti in u giardinu. Sò stati purtati in tamanti chjappi di plastica à u cimiteru per esse posti nantu à i tombi di i missiavi di a mo mamma, chì anu participatu à a guerra è tornanu da questu.

È dopu avemu avutu una modesta cena festiva in famiglia. Dunque, per mè, u 9 di maghju hè una festa quasi intima. Avà, cum'è in a zitiddina, ùn aghju micca participatu à celebrazioni cullettive. A parata dimustra principarmenti u putere militare, questu hè cuntrariu à i mo punti di vista pacifisti.

Pavel, 36 anni

"Ùn celebreraghju micca u 9 di maghju, ùn vanu micca à fighjà a parata è ùn participu micca à a prucessiò di u Regimentu Immortale perchè ùn vogliu micca. Avete bisognu di parlà di a Grande Guerra Patriotica. Avemu bisognu di parlà di ciò chì hè accadutu è perchè, per chì e generazioni più ghjovani sappianu ciò chì hè a guerra.

Questu serà aiutatu da un cambiamentu in u sistema educativu, l'educazione in a famiglia - i genitori anu da dì à i so figlioli nantu à i missiavi, i veterani di guerra. Se una volta à l'annu andemu fora cù ritratti di parenti è camminendu longu u boulevard, mi pare chì ùn avemu micca ghjunghje stu scopu.

Maria, 43 anni

"A mo nanna hà sopravvissutu à l'assediu di Leningrad. Parlava un pocu di quellu tempu terribili. A nanna era un zitellu - a memoria di i zitelli spessu rimpiazza i mumenti terribili. Ùn mai hà parlatu di participà à i parati, solu di cumu chianciva di felicità à u salutu in onore di a vittoria in u 1945.

Celebremu sempre u 9 di maghju in u circulu di a famiglia cù i nostri figlioli, fighjemu filmi di guerra è album di foto. Mi pare ch'ella sia di passà sta ghjurnata in silenziu o in rumore hè l'affari di tutti. Ùn hè micca necessariu di ricurdà à voce alta, a cosa principal hè di ricurdà.

"Ognunu hà ragioni per celebrà sta festa à u so modu"

Ci hè parechje manere di onore a memoria di u passatu. Per via di questu, i cunflitti sò spessu: quelli chì sò cunfidenti in a necessità di una celebrazione à grande scala ùn capiscenu micca e riunioni di famiglia tranquilla o l'absenza di ogni celebrazione in tuttu, è vice versa.

Ognunu crede chì hè quellu chì nota currettamente. Perchè hè cusì difficiule per noi di accettà una opinione diversa da a nostra è per quale raghjone scegliemu di passà u 9 di maghju in questu modu è micca altrimenti, dice u psicologu, psicoterapeuta esistenziale-umanista Anna Kozlova:

"A Parata è u Regimentu Immortale sò iniziative chì riuniscenu a ghjente. Aiutanu à capisce chì ancu se simu una generazione diversa, ricurdate di e nostre radiche. Ùn importa micca se questu avvenimentu hè tenutu offline o in linea, cum'è era l'annu passatu è questu annu.

I parenti mostranu e foto di i so amati durante a prucissioni o pubblicanu nantu à u situ web di Immortal Regiment

Tali azzioni à grande scala sò l'uppurtunità di dimustrà ciò chì a generazione precedente hà fattu, per ringrazià di novu. È ammette: "Iè, ricurdemu chì ci hè statu un avvenimentu cusì tragicu in a nostra storia, è ringraziemu i nostri antenati per a so faza".

A pusizioni di quelli chì ùn volenu micca participà à una prucissioni rumoroso o esse prisente à a partenza di l'equipaggiu militare hè ancu comprensibile, perchè e persone sò diverse. Quandu dicenu intornu: "Vai, unisciti à noi, tutti sò cun noi!", Una persona pò avè a sensazione chì a celebrazione hè stata imposta nantu à ellu.

Hè cum'è s'ellu hè statu privatu di una scelta, in risposta à quale resistenza è un desideriu di retrocede da u prucessu nascenu in ellu. A pressione esterna hè qualchì volta difficiule di resiste. Calchì volta ci vole à trattà a stigmatizazione: «Se ùn site micca cum'è noi, site male.»

Hè spessu difficiuli di accettà chì una altra persona pò esse diversa da noi.

À u listessu tempu, per quessa, pudemu cumincià à dubbità di noi stessi: "Facciu a cosa bona?" In u risultatu, per ùn sentu cum'è tutti l'altri, accunsemu à fà ciò chì ùn vulemu micca. Ci hè ancu quelli chì ùn piace micca participà à l'azzioni à grande scala: si sentenu incunificate trà un gran numaru di stranieri è prutegge u so spaziu persunale.

Ci hè chì ogni persona hà ragiuni per celebrà sta festa in u so modu - seguendu tradizioni di famiglia o aderisce à i so principii. Qualunque sia u formatu chì sceglite, ùn rende micca a vostra attitudine à a festa irrespectuosa ".

U ghjornu di a Vittoria hè un altru mutivu per ricurdà chì nunda ùn hè più impurtante chè un celu pacificu sopra a vostra testa, è i cunflitti nantu à l'alterità ùn portanu mai à nunda di bonu.

Lascia un Audiolibro