U zitellu continua à dì micca

Parents.fr : Perchè i zitelli cumincianu, versu un annu è mezu, à dì micca à tuttu ?

 Bérengère Beauquier-Macotta: A "senza fase" signala trè cambiamenti interrelati chì sò tutti assai impurtanti in u sviluppu psichicu di u zitellu. Prima, avà si vede cum'è un individuu in u so propiu dirittu, cù u so propiu pensamentu, è intende di fà cunnosce. U "nè" hè utilizatu per sprimà i so desideri. Siconda, hà capitu chì a so vulintà era spessu diffirenti da quella di i so genitori. L'usu di "no" li permette, pocu à pocu, di principià un prucessu di empowerment vis-à-vis i so genitori. Terzu, u zitellu vole sapè finu à chì sta nova autunumia va. Dunque, "prova" constantemente i so genitori per sperimentà i so limiti.

P. : I zitelli sò solu opposti à i so genitori ?

 BB-M. : In generale, sì... È questu hè normale: percepiscenu i so genitori cum'è a fonte principale di l'autorità. À a nursery o cù i missiavi, e custrizzione ùn sò micca listesse… Assimilanu prestu a diffarenza.

P.: I cunflitti genitori-figlioli piglianu qualchì volta una dimensione irragionevule...

 BB-M. : L'intensità di l'uppusizione dipende di u caratteru di u zitellu, ma ancu, è forse più impurtante, di cumu i genitori trattanu a crisa. Spressu in modu coherente, i limiti sò rassicuranti per u zitellu. Per un determinatu sughjettu di "cunflittu", deve esse sempre datu a stessa risposta, sia in presenza di u babbu, di a mamma o di i dui genitori. Inoltre, se i genitori si permettenu di esse sopra à a so propria rabbia è ùn piglianu micca sanzioni proporzionate à a situazione, u zitellu risicate tandu chjude in a so opposizione. Quandu i limiti stabiliti sò fuzzy è fluttuanti, perdenu u latu rassicurante chì duveranu avè.

In u video: 12 frasi magiche per apacià a rabbia di i zitelli

P.: Ma qualchì volta, quandu i genitori sò stanchi o sopraffatti, finiscinu per cede...

 BB-M. : I genitori sò spessu impotenti perchè ùn anu micca azzaru di frustà u zitellu. Questu u mette in un statu di eccitazione chì ùn pò più cuntrullà. Tuttavia, in certi casi, hè pussibule di fà certi cuncessioni. In questu sensu, si deve distingue dui tipi di limiti. Nant'à i pruibizioni assuluti, in situazione chì presentanu un veru periculu o quandu i principii educativi à quale vi attachete una grande impurtanza (ùn dorme micca cù mamma è babbu, per esempiu) sò in ghjocu, hè cunsigliu per esse particularmente chjaru è mai vende. Quandu si tratta, però, di regule "secundarie", chì sò diffirenti trà e famiglie (cum'è l'ora di dorme), hè certamente pussibule di cumprumissu. Puderanu esse adattati à u caratteru di u zitellu, u cuntestu, etc. : « D’accordu, ùn andate micca subitu à lettu. Pudete eccezziunale vede a televisione un pocu dopu perchè ùn avete micca a scola dumane. Ma ùn leghje una storia sta sera. "

P. : I genitori ùn dumandanu micca troppu à i so figlioli ?

 BB-M. : I bisogni di i genitori devenu, sicuru, esse adattati à e capacità di u zitellu. Altrimenti, ùn hà micca rispettu è ùn serà micca per mala vuluntà.

 Tutti i zitelli ùn sò micca sviluppati à u listessu ritmu. Avete veramente da piglià in contu ciò chì ognunu pò capisce o micca.

P. : « Piglià u zitellu à u so ghjocu » pò esse un metudu per ritruvà a calma è a serenità ?

 BB-M. : Avete da esse attentu perchè ùn hè micca necessariamente sperimentatu cum'è un ghjocu da u zitellu. Tuttavia, ùn saria micca bè di ghjucà cun ellu. Fà ellu crede chì ci cedemu à ellu quandu ùn cedemu micca à ellu saria totalmente contraproducente. Ma, se u zitellu capisce chì i genitori ghjucanu cun ellu è chì tutti cusì sparte un veru piacè, pò cuntribuisce à l'appassimentu di u zitellu. Per risolve una crisa unica, è sempre chì ùn sò micca abusati, i genitori ponu pruvà à divirsà l'attenzione di u zitellu à un altru prublema.

P: E se, malgradu tuttu, u zitellu diventa "invivibile"?

 BB-M. : Tandu ci vole à pruvà à capisce ciò chì succede. Altri fattori ponu aggravate i cunflitti trà u zitellu è i so genitori. Puderanu esse ligati à u caratteru di u zitellu, à a so storia, à a zitiddina di i genitori...

 In tali casi, hè certamente utile di parlà cù u vostru pediatricu, chì puderà riferite i genitori à un psichiatru di u zitellu se ne necessariu.

P. : Quantu dura a fase di l’uppusizione in i zitelli ?

 BB-M. : U "senza periodu" hè abbastanza limitatu in u tempu. Di solitu finisci circa trè anni. Duranti sta fase, cum'è durante a crisa di l'adulescente, u zitellu si separa da i so genitori è guadagna autonomia. Fortunatamente, i genitori godenu di una longa tregua trà!

Lascia un Audiolibro